Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Deuteronom 10:12 - Biblia în versuri 2014

12 „Acum, Israele, ce are – Al tău Domn – să îți ceară oare, Decât ca să te temi, mereu, De El – de al tău Dumnezeu – Să umbli doar pe calea Lui, Să Îi slujești doar Domnului, Din inimă să Îl iubești – Din suflet – și să Îi păzești

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

12 Acum, Israel, ce altceva cere Domnul Dumnezeul tău de la tine decât să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să umbli pe toate căile Lui, să-L iubești și să-L slujești pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta și din tot sufletul tău

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Acum, Israel, ce altceva cere Iahve – Dumnezeul vostru – de la voi, decât să vă temeți de El, să trăiți respectând toate cerințele Lui, să Îl iubiți, să Îl slujiți din toată inima și din tot sufletul

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Acum, Israél, ce [altceva] cere Domnul Dumnezeul tău de la tine, decât să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să umbli pe toate căile lui, să-l iubești și să-l slujești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Acum, Israele, ce alta cere de la tine Domnul Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubești și să slujești Domnului Dumnezeului tău din toată inima ta și din tot sufletul tău,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Și acum, Israele, ce cere Domnul Dumnezeul tău de la tine, decât să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să umbli în toate căile lui și să‐l iubești și să slujești Domnului Dumnezeului tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Deuteronom 10:12
55 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Dar Solomon se dovedea Cum că, pe Domnul, Îl iubea, Iar obiceiurile-avute De tatăl său, au fost ținute. Atâta doar, că el mergea Pe înălțimi, jertfe să dea Și chiar tămâie a adus.


Dar totuși, Iehu n-a cătat Ca să se țină, ne-ncetat, Din inimă, pe calea Lui – Pe calea Dumnezeului Pe cari Îl are Israel – Căci nu s-a abătut, defel, De la păcatele pe care Le-a săvârșit fără-ncetare Ieroboam, cât timp a stat, Peste popor, ca împărat.


Cât la domnie a șezut, Doar lucruri bune a făcut – Precum făcea David, mereu – Cari I-au plăcut lui Dumnezeu.


De Domnul, el s-a alipit, Poruncile I le-a păzit, Căci, nicicând, nu s-a abătut De la ceea ce a cerut Domnul, prin Moise. Ne-ncetat,


Iar ție, Solomon, doresc, Un sfat să îți mai dăruiesc: Învață să-L cunoști, mereu, Pe-al tatălui tău Dumnezeu. Din inimă să Îi slujești, Poruncile-I să le păzești Cu suflet binevoitor, Mereu, în fața tuturor. Căci Domnu-i Cel cari cercetează În inimi, și care scrutează În ceea ce ne-nchipuim Și-n tot ceea ce ne gândim. Dacă tu Îl vei căuta, Aproape, El – mereu – va sta. O să se lase – să știi bine – Astfel, a fi găsit de tine. Dar dacă o să-L părăsești, Atuncea poți să te gândești Că lepădat vei fi, mereu, De către-al nostru Dumnezeu.


Cu legământ, ei s-au legat Că au să-L cate, ne-ncetat, Pe Dumnezeul Cel pe care, Neamul lui Israel Îl are, Cu inima, cu sufletul, Precum și cu tot cugetul,


De se supun și Îl ascultă, Primesc – pe lângă viață multă – Și fericire, cât trăiesc. În bucurie își sfârșesc Viața și-n trai îmbelșugat.


Ferice, celor ce păzesc Poruncile și le-mplinesc, Cătând – din inimă – mereu, Pe-al nostru Domn și Dumnezeu!


Ferice de cei cari, mereu, Frică vădesc, de Dumnezeu Și umblă doar pe calea Lui, Păzind porunca Domnului!


Cei ce-L iubesc pe Dumnezeu, În a Lui pază sunt, mereu, Iar toți cei răi vor fi loviți, De către El și nimiciți.


Doamne – tăria mea, mereu – Din inimă Te iubesc eu!


Voi, sfinții Lui, teamă – mereu – S-aveți față de Dumnezeu; Căci n-are nici o lipsă cel Cari teamă va avea de El!


O, de M-ar asculta, mereu, Israelul – poporul Meu – Și dacă el ar căuta, Pe a Mea cale doar a sta!


Într-o clipită-i înfruntam Pe-ai lui dușmani și-i nimiceam. Eu Mi-aș întoarce mâna Mea, S-o fac – în urmă – a cădea Asupra tuturor celor Cari dușmănesc al Meu popor.


Voi trebuie, ca tot mereu, Să Îl slujiți pe Dumnezeu; Iar Eu voi binecuvânta, Mereu, pâinea și apa ta, Și toate bolile apoi, Am să le-ndepărtez de voi.


Acuma însă, stai și-ascultă Care-i sfârșitul tuturor, Cel al învățătorilor: Tu, teme-te de Dumnezeu! Păzește-I Legile, mereu! Să nu ieși din porunca Lui! Îndatorirea omului, Aceasta este; căci odată,


Ca să urmeze fiecare, Poruncile cele pe care, Din vremuri vechi le-am rânduit Și să păzească, negreșit, Legea pe care-am dat-o Eu Spre-a fi-mplinită tot mereu.


„Deci omule, tu ai aflat – Pentru că ți s-a arătat – Ce este bine, de făcut. Și ce altceva ți-a cerut Domnul, decât să împlinești Dreptatea, mila s-o iubești, Umblând smerit apoi, mereu, Față de al tău Dumnezeu?”


„Atunci, au să le fie date, Popoarelor, buze curate, Pentru ca ele-n orice vreme, Numele Domnului să-L cheme Și într-un gând să se unească, Doar Domnului să Îi slujească.


Din Lege?” „Să-L iubești”, a zis Iisus, „pe Domnul, cum e scris: „Cu inima și sufletul, Și-apoi cu întreg cugetul.”


„Să Îl iubești, pe Dumnezeu, Cu inima, cu sufletul, Precum și cu tot cugetul; Iar pe aproape, să-l iubești, Cum tu iubit, de tine, ești.”


Dar vai, de voi, zic, Farisei! Pentru că voi sunteți acei Cari, zeciuială, știți să dați – Din izmă, rută – dar uitați, De dragostea de Dumnezeu Și de dreptate, tot mereu. Acestea trebuiesc făcute, Iar celelalte, nefăcute Nu le lăsați! Vai, Farisei!


Biserica se bucura, Căci pace, peste tot, era: Liniștea se-ntindea-n Iudeea, Samaria și Galileea. Biserica, astfel, creștea Și, sufletește, se-ntărea, Umblând în frica Domnului. Cu ajutorul Duhului Cel Sfânt, în număr, se sporise, Căci, în scurt timp, se înmulțise.


Pe care Îl slujesc mereu, În al meu duh, fără-ncetare, Trudind în Evanghelia care E-a Fiului Său – cum v-am spus – A Domnului Hristos Iisus, Martor îmi e, precum că eu, În rugăciune, tot mereu, Vă pomenesc, cerând apoi,


„Pe de-altă parte, s-a vădit Că lucrurile – negreșit – Întotdeauna, se adună, Și că lucrează împreună, Numai spre binele celor Cari dovedit-au – fraților – Că Îl iubesc pe Dumnezeu, Deci, pentru cei chemați, mereu, Să fie după planul Lui, Deci, după placul Domnului.


Domnul mi-a zis: „Scoală acum, Și pregătește-te de drum. Ai să te duci, în fruntea lui – Adică a poporului – Ca să-și ia țara-n stăpânire Căci Eu le-am dat-o moștenire, Așa cum am făgăduit, Cu-ai lor părinți, când am vorbit.”


Poruncile ce ți le-a dat Și legile ce le-a lăsat, Pe care azi, ți le dau ție Ca, fericit, neamul să-ți fie?


„Pe al tău Domn și Dumnezeu, Trebuie să-L iubești, mereu. Păzește-I legea, ne-ncetat, Poruncile ce ți le-a dat Și ține rânduiala Lui Și-nvățătura Domnului.


De ascultați necontenit De ceea ce v-am poruncit, Dacă o să-L iubiți mereu Și-o să-L slujiți pe Dumnezeu, Din toată inima apoi – Din suflet – Domnul, pentru voi,


„Azi, al tău Domn și Dumnezeu Îți poruncește ca, mereu, Poruncile să le-mplinești Și legile să le păzești Din suflet, din inima ta, Atât cât, pe pământ, vei sta.


Să umbli după Domnul tău Și să asculți de glasul Său. Să împlinești, neîncetat, Poruncile ce ți le-a dat; Păzește legea Domnului, Și toată rânduiala Lui. Din partea Lui, azi, îți vorbesc Și toate ți le dăruiesc: Porunca, legea, să se știe Că astăzi, eu ți le-am dat ție!”


Căci azi, poruncă vă dau eu, Ca să-L iubiți pe Dumnezeu Și să umblați pe calea Lui, Păzind porunca Domnului Și legile ce vă sunt date Și rânduielile lăsate De către El. Atunci, mereu, De-al vostru Domn și Dumnezeu, O să fiți binecuvântați În țara ce-o s-o căpătați Și-n număr, astfel, o să fiți – Neîncetat – apoi, sporiți.


Iubind pe Domnul Dumnezeu, Ascultând glasul Său mereu, Lipindu-vă în acest fel, Cu toată inima, de El. Căci viața voastră, să știți bine Că numai de aceasta ține. Lungimea zilelor pe care O să le aibă fiecare, De-aceasta ține. Deci să știți: Putință – ca să locuiți În țara pe care, odată, Domnu-a jurat că va fi dată Pentru Avram, Isac și-apoi Și pentru Iacov – aveți voi, Doar dacă, lângă Dumnezeu, O să vă țineți, tot mereu.”


Dacă atunci o să-L cătați Pe Domnul Dumnezeu apoi, Îl veți găsi doar dacă voi, Din toată inima voiți – Din tot sufletul – să-L găsiți.


O! Numai de le-ar rămânea, Mereu, în inimi, frica Mea, Și să-mplinească, negreșit, Tot ceea ce le-am poruncit, Ca astfel fericiți să fie Și ei și-ai lor fii, pe vecie!


Urmați calea lui Dumnezeu Ca, fericiți, să fiți mereu, Și multe zile să trăiți, În țara pe care-o primiți.”


Teamă să ai, de Dumnezeu, Să știi să Îl slujești mereu, Și-atunci când faci un jurământ, Să juri pe Numele Lui Sfânt.


Voi, teamă, să aveți mereu, De-al vostru Domn și Dumnezeu Și să păziți, neîncetat, Poruncile ce vi le-a dat Și legea Lui. Ai voștri fii – Iar după ei, ai lor copii – Să le-mplinească, să le-asculte, Ca să aveți toți, zile multe.


Domnul ne-a poruncit atunci, Ca aste legi și-aste porunci, Neîncetat, să le păzim Și astfel, fericiți să fim. Teamă, va trebui, mereu, S-avem față de Dumnezeu, Iar El, în viață, ne va ține, Precum și azi face, vezi bine.


Ascultă de cuvântul Său Și să-L iubești pe Domnul tău, Din suflet, din inima ta, Cât în putere îți va sta.


Ținta porunci-i dragostea, Căci e știut că numai ea Vine din inima curată, Dintr-o credință-adevărată, Neprefăcută – negreșit – Și dintr-un cuget, bun vădit.


Pentru că nouă, negreșit, Acuma, ni s-a dăruit O-mpărăție care – iată – Nu va putea fi clătinată, Mulțumitori să ne-arătăm, Lui Dumnezeu și să-ncercăm Să Îi aducem închinare, Evlavioși, cu frică mare,


Liberi sunteți, ca să plecați! Un singur lucru, nu uitați: Porunci și legi ce le-ați primit, Prin Moise, voi, necontenit, Să le păziți, iubind mereu, Pe-al vostru Domn și Dumnezeu. Păziți porunca Domnului, Umblând numai pe calea Lui! De El, să nu vă dezlipiți, Ci-ntotdeauna să-L slujiți Cu inima, cu sufletul, Precum și cu tot cugetul.”


„Acesta este sfatul meu: Teamă s-aveți, de Dumnezeu, Slujindu-I cu credincioșie Și scumpătate, pe vecie. Vă depărtați de toți acei Care erau drept dumnezei Pentru ai voști’ părinți – la care Ei au slujit, fără-ncetare, Când dincolo de Râu erau, Când – în Egipt – ei locuiau. Pe-al vostru Domn și Dumnezeu, Voi toți să Îl slujiți, mereu.


Vă spun dar, lumea n-o iubiți, Nici ceea ce, în ea, găsiți. Când cineva, lumea, iubește, Să știți că-n el nu se găsește Iubirea Tatălui ceresc.


Dar lumea, cine-a biruit-o? Sau cine oare-o biruiește, Dacă nu cel ce dovedește Credința că Hristos Iisus E Fiul Domnului? V-am spus,


„Un mare rău voi ați făcut” – A zis, în urmă, Samuel – „Dar teamă, să n-aveți, defel! Chiar de-ați greșit, vegheați mereu Ca de la Domnul Dumnezeu, Să nu v-abateți, ci să știți – Neîncetat – să Îl slăviți, Din toată inima apoi.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ