Deuteronom 1:8 - Biblia în versuri 20148 Priviți dar, cu luare-aminte: Țara vă este înainte. Trebuie numai să intrați Și-n stăpânire s-o luați, Pentru că Domnul a promis, Părinților voștri și-a zis, Atuncea când El a jurat, Că ăst ținut trebuie dat, Pentru Avram, Isac și-apoi Iacov, precum și pentru voi Care sunteți sămânța lor, Alcătuind acest popor.” အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească8 Priviți, v-am pus țara înainte! Intrați și luați în stăpânire țara pe care Domnul le-a promis strămoșilor voștri Avraam, Isaac și Iacov că le-o va da lor și descendenților lor». အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 20188 Remarcați că aceasta este țara pe care v-am oferit-o! Intrați pe aceste teritorii și luați în proprietatea voastră țara pe care o promisese Iahve strămoșilor voștri – lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov. El le spusese că le-o va da atât lor cât și descendenților lor.» အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 20208 Iată, v-am pus țara înainte; intrați și luați în stăpânire țara pe care Domnul a jurat părinților voștri, lui Abrahám, lui Isáac și lui Iacób, că le-o va da lor și descendenței lor după ei!». အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu8 Vedeți, v-am pus țara înainte, intrați și luați în stăpânire țara pe care Domnul a jurat părinților voștri, Avraam, Isaac și Iacov, că o va da lor și seminței lor după ei.’ အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 19318 Iată, v‐am pus țara înainte; intrați și stăpâniți țara, pe care Domnul a jurat părinților voștri, lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, că o va da lor și seminței lor după ei. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Deuteronom 1:8
39 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ
Hotarele îți voi întinde Și a ta țară va cuprinde Ținuturile care sânt Al Filistenilor pământ – Marea cea Roșie va sta, Ca pavăză, în coasta ta. Hotarul se va-ntinde-n lat, De la pustiu, la Eufrat. Popoarele cari sunt aflate Acolo, ție-ți vor fi date. Pe oamenii ce-ai să-i găsești Acolo, să îi izgonești.
Voi toți aveți să o primiți, Și voi o să o stăpâniți, Așa cum am jurat, odată – Ținându-Mi mâna ridicată, În fața celora pe care, Al vostru neam, părinți, îi are – Că dată are să le fie, Această țară, pe vecie. Deci țara – fără îndoială – O să vă cadă la-mpărțeală, Pentru că ea are menire De-a fi a voastră moștenire.
„Toți oamenii, cari s-au urcat Din al Egiptului ținut – Deci cei pe care i-am trecut, În numărare, cum am spus, De la ani douăzeci, în sus – Pieri-vor făr’ a fi intrat, În țara care, am jurat, Că lui Avram, Isac și-apoi, Lui Iacov, dărui-o voi. Ei, țara, nu o vor vedea, Căci n-au pășit, pe calea Mea,
La fel precum am mai făcut Când prin Seir eu am trecut, Lăsat de-ai lui Esau copii, Precum și de-ai lui Moab fii Care, în Ar, hălăduiesc. Atâta numai, eu doresc: Îngăduie-mi să trec acum, Prin țara ta, pe al tău drum, Până voi trece de Iordan Și intru – precum am în plan – În țara pe cari, Dumnezeu O dă, pentru poporul meu.”
Privește din locașu-Ți sfânt – Din cerul Tău – către pământ! Privește Doamne, către noi Și binecuvintează-apoi, Întreg poporul Israel Și țara care, pentru el, Ai pregătit-o a fi dată – Precum Tu le-ai jurat odată, Părinților ăstui popor, Când spus-ai că urmașii lor Vor căpăta o țară care – În ea – lapte și miere, are.”
Iubind pe Domnul Dumnezeu, Ascultând glasul Său mereu, Lipindu-vă în acest fel, Cu toată inima, de El. Căci viața voastră, să știți bine Că numai de aceasta ține. Lungimea zilelor pe care O să le aibă fiecare, De-aceasta ține. Deci să știți: Putință – ca să locuiți În țara pe care, odată, Domnu-a jurat că va fi dată Pentru Avram, Isac și-apoi Și pentru Iacov – aveți voi, Doar dacă, lângă Dumnezeu, O să vă țineți, tot mereu.”
„Iată că Dumnezeul tău Nu-Și va călca cuvântul Său, Ci te va duce – cum a zis – În țara care a promis Părinților tăi – cum se știe – Că dăruită-ți va fi ție. El, cu Avram, a povestit Și cu Isac a mai vorbit Și-apoi cu Iacov. Le-a promis Că îți dă țara cea de vis. Vei stăpâni cetăți mai mari – Multe și bune – dar pe cari Tu nici măcar nu le-ai zidit,
„Dacă asculți aste porunci Și le-mplinești, Domnul, atunci, Are să-Și țină legământul Și Își va împlini cuvântul Pe cari l-a spus părinților, Vorbind despre al tău popor. V-a arăta, fără-ncetare – Față de tine – îndurare, Așa precum El a jurat Că îți va face, când a stat Cu-ai tăi părinți, de le-a vorbit.
De Domnul, tu vei fi iubit Și fi-vei binecuvântat, Sporind în număr, ne-ncetat. Atuncea, Domnul Dumnezeu Va binecuvânta, mereu, Rodul – din trupul tău ieșit – Precum și ceea ce-a rodit Pământul tău: grâul câmpiei Și untdelemnul, mustul viei, Rodul cirezilor de vite – Care pe câmp sunt risipite În număr mare – iar apoi, Și rodul turmelor de oi. Acestea se vor fi-ntâmplat În țara care a jurat Domnul, părinților, s-o dea, Urmașilor ce-i vei avea.
Nu pentru bunătatea-ți mare – Sau curăția ce o are Inima ta – ai să primești Țara, ca să o stăpânești. Pentru prea mare răutate, Popoarele sunt alungate, Din fața ta, căci Domnul vrea, În stăpânire să îți dea Țara, ținându-Și legământul Și totodată, jurământul Cu care El l-a întărit, Cu-ai tăi părinți, când a vorbit. Iată că Domnul Dumnezeu Își ține-al Său cuvânt, mereu. Avram, Isac și – negreșit – Iacov sunt cei care-au primit Cuvântul legământului Și jurământul Domnului.
Îngerul Domnului S-a dus, Pân’ la Ghilgal, și-astfel a spus, Când, la Bochim, a poposit: „Eu, din Egipt, v-am izbăvit, Căci din robia cea amară V-am scos, ca să vă dau o țară, Așa cum am făgăduit În vremea-n care am vorbit Cu-ai voști’ părinți. Atuncea, Eu Am zis că „legământul Meu, Nu am să-l rup, nicicând, cu voi”.
ကြော်ငြာတွေ