Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Daniel 4:8 - Biblia în versuri 2014

8 Apoi, un om s-a-nfățișat Cari, Daniel, era chemat – Sau Beltșațar, cum i-am zis eu, După cel ce-mi e dumnezeu. Eu am văzut că omu-acel Un duh anume-avea în el. Erau un duh, precum vădeau Doar dumnezeii sfinți că au. I-am povestit ce am visat Și-apoi astfel am cuvântat:

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

8 La urmă a venit înaintea mea Daniel, numit și Beltșațar, după numele dumnezeului meu, și care are în el duhul sfinților dumnezei. I-am istorisit visul, zicând:

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 În final, a venit înaintea mea Daniel care se mai numește Beltșațar – conform numelui zeului meu – și care are în el spiritul zeilor sfinți. I-am relatat și lui visul, zicându-i:

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Copacul a crescut și s-a făcut puternic: înălțimea lui atingea cerurile și se vedea până la marginile pământului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 La urmă de tot, s-a înfățișat înaintea mea Daniel, numit Beltșațar după numele dumnezeului meu și care are în el duhul dumnezeilor celor sfinți. I-am spus visul și am zis:

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Dar la urmă a intrat înaintea mea Daniel, al cărui nume este Beltșațar, după numele dumnezeului meu, și în care este duhul dumnezeilor celor sfinți; și am pus înaintea lui visul zicând:

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Daniel 4:8
14 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

A zis dar, slujitorilor: „Ce spuneți, oare, domnilor? Asemenea lui Iosif – om – Noi, credeți, că mai găsi-vom?! Nu vom găsi altul la fel, Cu Duhul Domnului, în el!”


„Iată, se prăbușește Bel. Nebo, apoi, cade și el. Idolii lor, pe vite-s puși; Pe dobitoace sunt aduși; Idolii care îi purtați Care pe vite-i încărcați, Au să ajungă o povară Și vor fi sarcini, bunăoară, Pe spatele bietelor vite Cari, de puteri, vor fi sleite!


Poporu-apoi și-a amintit De zilele-n care-a trăit Moise, zicând: „Unde-i Cel care Și-a scos al Său popor din mare, Și cel care, peste popor, Fusese pus a fi păstor? Unde-i Cel care, pe pământ, Trimis-a Duhul Său Cel Sfânt Din cer, peste al său popor, Să șeadă în mijlocul lor?


„De știre, printre neamuri, dați Și-apoi un steag să înălțați! Vestiți dar, ceea ce vă zic! Nimeni să n-ascundă nimic! Ziceți așa, neîncetat: „Tot Babilonul e luat, Iar Belul este-acoperit De-o grea rușine și zdrobit E Meradocul! Rușinați Sunt ai lui idoli și sfărmați!


Muntele-acela e aflat În Israel. Acolo ea, Lăstari și rod, are să dea. Ajunge-va cedru măreț Și fi-va de un mare preț, Căci păsările vor veni Și-n umbra lui s-or odihni. Tot ceea ce e-naripat, Odihna o va fi aflat La umbra ramurilor lui.


Mai marele din slujitori Care sunt fameni dregători, Ale lor nume le-a schimbat Și alte nume-apoi le-a dat, Cum se ceruse. Așadar, El îl numise Beltșațar Pe cel chemat drept Daniel, Meșac i-a zis lui Mișael, Șadrac era Hanania Și-apoi, pentru Azaria Drept Abed-Nego, a găsit Că este nume potrivit.


Lucrul cerut de tine-i greu. Să știi dar că numai un zeu Poate să facă ce-ai cerut Și, precum bine e știut, Nu printre muritori sunt ei, Iar muritorii nu sunt zei!”


Atuncea, Nebucadențar, Lui Daniel, zis Beltșațar, Îi spuse: „Crezi că izbutești, Visul ca să mi-l tâlcuiești? Poți să îmi spui tu, ce-am visat, Precum și ce a însemnat Visul pe care l-am avut? Poți face dar, ce ți-am cerut?”


Iar Nebucadențar, la ei, Plin de mânie a privit Și-n felu-acesta a vorbit: „Șadrac, Meșac și tu, cel care Ești Abed-Nego, spuneți, oare, Voi înadins ați încălcat Poruncile ce vi le-am dat Și nu vreți să slujiți la cei Care-mi sunt mie dumnezei? De ce, voi nu v-ați închinat Chipului ce l-am înălțat?


Acesta-i visul, așadar, Pe cari eu – Nebucadențar, Cel ce sunt pus drept împărat – Visatu-l-am, în al meu pat. Acuma Beltșațar, pe tine, Eu te-am chemat, aici, la mine, Ca visul să mi-l deslușești Și al lui tâlc să mi-l vestești. Toți înțelepții cei pe care Marea-mi împărăție-i are, Neputincioși s-au dovedit, Căci ei nu mi l-au tâlcuit. Tu însă poți – cum văd prea bine – Pentru că numai tu, în tine, Ai duhul pe cari îl vădeau Doar dumnezeii sfinți că-l au.”


„Voiesc a-ți spune ceva iar, Anume, ție, Beltșațar, Căci tu ești căpetenia care Ceata de vrăjitori o are. În tine – precum am văzut – Este un duh ce e știut Că-l stăpânesc numai acei Cari se vădesc sfinți dumnezei. Nu-i nici o taină ce-ar putea Fi, pentru tine, mult prea grea. Iată dar, ce am eu de zis: Vedeniile-avute-n vis, Să mi le tâlcuiești de-ndat’.


Aflat-am despre tine – iată – Că ai un duh, precum vădeau Doar dumnezeii sfinți că au. Pricepere ai căpătat; Lumini, în tine-ai adunat Și-o-nțelepciune dovedită Că este nemaipomenită.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ