Daniel 12:12 - Biblia în versuri 2014

¹² Ferice de cei ce așteaptă Ca să ajungă astfel, deci, O mie trei sute treizeci Și cinci de zile! Iar acum,

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹² Ferice de cel ce așteaptă și ajunge până la o mie trei sute treizeci și cinci de zile.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² Cel care așteaptă și ajunge până la o mie trei sute treizeci și cinci de zile, este un om fericit.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² Fericit cel care va aștepta și va ajunge la o mie trei sute treizeci și cinci de zile!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Ferice de cine va aștepta și va ajunge până la o mie trei sute treizeci și cinci de zile!

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Ferice de cel ce așteaptă și ajunge la o mie trei sute treizeci și cinci de zile.

Daniel 12:12 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Isaia 30:18

„Dar Dumnezeu o să voiască, De voi, să Se milostivească. În bunătatea Lui cea mare, O să arate îndurare, Căci El e drept, necontenit. De cei care-au nădăjduit În El, ferice o să fie, De-acum și până-n veșnicie!

Езекиел 4:6

După ce fi-vor isprăvite Acele zile rânduite, Iată dar ce te mai așteaptă: Te vei lungi pe coasta dreaptă Și patruzeci de zile ai – Culcat – în acest fel să stai, Pentru că e un timp în care, Nelegiuirile pe care Casa lui Iuda le-a făcut, Asupra ta vor fi șezut. Aceste zile vor fi deci, De toate, numai patruzeci. Ăst număr are să se-adune, Căci la un an, o zi voi pune.

Daniel 8:14

„Iată, din ale vremii file, Sunt două mii trei sute zile Care vor trece” – zise el – „Sau altfel, despre timpu-acel, Înseamnă că o să vedeți Atâtea seri și dimineți. Abia atuncea, negreșit, Locașul sfânt e curățit!”

Romani 11:15

Căci dacă lepădarea lor, Lumi-mpăcare i-a adus, Ce poate-atuncea, a fi spus, De revenirea lor, apoi? Ce va-nsemna ea, pentru noi, Dacă nu viață dintre morți Și-nlocuirea vechii sorți?

Revelația 11:2

Dar curtea din afara lui – Adică cea a Templului – Să n-o măsori, pentru că, iată, Aceasta e, la Neamuri, dată, Și-apoi, trei ani și jumătate, Rămâne-va sfânta cetate, Pe mâna Neamurilor care Au să o calce, în picioare.

Revelația 12:6

Femeia-n urmă a fugit, Să se ascundă, în pustie, Pentru a fi, timp de o mie Și două sute și șaizeci De zile-adăpostită. Deci, În locu-anume pregătit De Dumnezeu, ea a venit, Unde – în vremea amintită – A trebuit a fi hrănită.

Revelația 13:5

Fiara, o gură, a primit, Cu care mari hule-a rostit. A mai primit putere mare, Spre a lucra cu-nverșunare, Căci patruzeci și două sânt Lunile sale, pe pământ, Ca slujba să și-o împlinească.

Revelația 20:4

Eu, niște jilțuri de domnie, Apoi, în urmă, am văzut. Acelora cari au șezut Pe ele, li s-a dat, îndată, Dreptul de-a face judecată. Mai multe suflete erau, Acolo. Ele se vădeau Precum că sunt ale celor Ce și-au păstrat credința lor Și cărora li s-a tăiat Capul, căci nu s-au lepădat, De mărturia lui Iisus, În nici un fel, și-au ținut sus – Oricând și-n orice loc – mereu, Cuvântul de la Dumnezeu. Erau și ale celor care Nu îi aduseră-nchinare Nici fiarei, nici icoanei ei Și n-au vrut oamenii acei Ca să-i primească semnul dat, Pe braț sau frunte, așezat. Aceștia, toți, au biruit, Au înviat și au domnit, Cu Domnul nost’, Hristos Iisus, Așa precum fusese spus, Ani mulți – în număr de o mie – În sfânta Lui Împărăție.