Amos 9:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ Domnul a zis: „Vin zile-n cari Acei ce se vădesc plugari Au să-i ajungă pe acei Ce sunt secerători, iar cei Cari strugurii i-au adunat Și-apoi în teascuri i-au călcat, Au să-i ajungă pe cei care Sămânță-mprăștie-n ogoare. Mustul va picura din munți, Pe ale dealurilor frunți, Când vor veni zilele-acele.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹³ „Iată, vin zile“, zice Domnul, „când cel ce ară îl va ajunge pe cel ce culege, iar negustorul de struguri – pe cel ce împrăștie sămânța. Munții vor picura must, iar acesta se va scurge din toate dealurile.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ Iahve (vă) zice: „Să știți că vin zile când cel care ară, îl va ajunge pe cel care culege; iar comerciantul de struguri va ajunge pe acela care împrăștie sămânța. Munții vor picura must; și el se va scurge din toate dealurile.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ Iată, vin zile – oracolul Domnului – când cel care ară îl va ajunge pe cel care seceră, cel care calcă strugurii în teasc, pe cel care seamănă! Munții vor picura vin și colinele se vor topi.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ „Iată, vin zile”, zice Domnul, „când plugarul va ajunge pe secerător și cel ce calcă strugurii, pe cel ce împrăștie sămânța, când mustul va picura din munți și va curge de pe toate dealurile.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹³ Iată vin zile, zice Domnul, când plugarul va ajunge pe secerător și călcătorul de struguri pe semănătorul de sămânță și munții vor picura must și toate dealurile se vor topi.

Amos 9:13 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 49:11

Își va lega, de vrejul viței, Măgarul. Mânzul măgăriței, De cel mai bun butuc aflat În sânul viei, e legat; Hainele-n vin – fără-doială – Întotdeauna, și le spală. În sângele de struguri dat, Mantaua își va fi spălat.

Psalmi 97:5

În fața Domnului Cel Sfânt, Munții de ceară par că sânt, Căci de îndată ce-L zăresc, Înspăimântați, ei se topesc.

Isaia 16:10

S-a dus întreaga bucurie Și veselia din câmpie. Nu mai sunt cântece în vii Și nici zumzet de veselii! Vinul, în teascuri, a secat, Căci nimeni nu l-a mai călcat. „Ce bucurie se vădea Pe când culesul începea! Dar veselia a tăcut, Căci să-nceteze am făcut.

Isaia 55:13

În locul spinului, frumos Se va-nălța un chiparos Și-n locul mărăcinelui Va crește tufa mirtului. Lucrul acest va fi mereu, O slavă pentru Dumnezeu. Va fi un semn nepieritor, În calea veșniciilor.”

Езекиел 28:26

În liniște-au să locuiască În țară și au să-și zidească – Acolo, iarăși – case noi. Și vii își vor sădi apoi. Da. Liniște ei vor avea, Atunci când judecata Mea – Așa precum a fost rostită – Are să fie împlinită Față de cei ce locuiesc În jur și îi disprețuiesc. Atuncea, ei vor ști mereu, Că Eu sunt Domnul Dumnezeu. Vor ști dar, că sunt Domnul lor, Iar ei Îmi sunt al Meu popor.”

Езекиел 36:35

Atunci, cei cari au s-o privească, În acest fel au să vorbească: „Țara ce fost-a pustiită Poate a fi asemuită Doar cu grădina minunată Care, Eden, este chemată. Cetățile ei, dărâmate Și pustiite și surpate, Ajuns-au iarăși întărite Și iată-le azi, locuite!”

Ioel 2:24

De grâu – precum se va vedea – O să se umple aria. Apoi, atunci când acea vreme A roadelor vine, vor geme Teascuri și tocitoare pline, Căci ele-abia de vor mai ține Mustul și untdelemnul care Vor fi în cantitate mare.

Ioel 3:18

Mustul va picura din munți; De pe-ale dealurilor frunți, Va curge lapte. În pârâuri Și în ale lui Iuda râuri, Apă, mereu, are să fie, Iar un izvor are să vie Tocmai din Casa Domnului, Udând valea Sitimului.

Ioel 3:20

Iuda și de-asemenea Ierusalimul vor avea Locuitori cari au să vie Din neam în neam și pe vecie Acolo au să poposească Și-acolo au să locuiască.

Levitic 26:5

Abia de fi-va treierat Grâul, din holdele câmpiei, Și veți începe strânsul viei Care atât de mult va ține, Până când semănatul vine. Din brazdele-ntoarse de plug, Veți avea pâine, din belșug, Din care, voi o să mâncați Până când fi-veți săturați. În țară, o să viețuiți Făr’ ca, de frică, să mai știți.

Amos 9:5

Iată că Domnul tuturor Și Dumnezeu al oștilor Vine și-atinge-acest pământ Și-n jur, topite, toate sânt. Locuitorii se-ngrozesc Și plini de spaimă ei jelesc. Precum Nilul Egiptului, Saltă scoarța pământului. Ea se ridică – bunăoară – Și-apoi, de-ndată se pogoară.

Ioan 4:35

Nu ați spus voi, toți, într-un glas, Că patru luni au mai rămas Până când secerișul vine? Priviți în jurul vostru, bine: Holdele-s albe, pârguite, Fiind, de seceriș, gătite.

Judecători 5:5

Munții și-au clătinat, de-ndată, Crestele-n fața Domnului. Sinaiul – înaintea Lui – Din temelie s-a mișcat Și piscul și l-a clătinat, Căci unul singur este Cel Cari Domn îi e, lui Israel.”