Amos 8:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ „În acea zi, voi face Eu” – Spusese Domnul Dumnezeu – „Astfel încât o să-nceteze Soarele, să mai lumineze. Ameaza când are să vină, El nu o să mai dea lumină, Pentru că o să asfințească. Întreaga-ntindere cerească Și tot pământu-asemenea, În beznă-atunci, vor rămânea.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁹ În ziua aceea“, zice Stăpânul Domn, „voi face să apună soarele la amiază și voi întuneca pământul în miezul zilei.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Dumnezeul care se numește Iahve spune: «Voi face să apună soarele chiar atunci când ar fi trebuit să lumineze mai intens și voi întuneca țara în mijlocul zilei.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ În ziua aceea – oracolul Domnului Dumnezeu – voi face să apună soarele la amiază și voi întuneca țara în ziua luminoasă.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ În ziua aceea”, zice Domnul Dumnezeu, „voi face să asfințească soarele la amiază și voi întuneca pământul ziua-n amiaza mare.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ Și va fi așa: În ziua aceea, zice Domnul Dumnezeu, voi face ca soarele să apună la amiază și voi întuneca pământul în ziua mare.

Amos 8:9 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Iov 5:14

Pe toți acești, El i-a învins: În miezul zilei, i-a împins În beznă, unde i-a lăsat Să bâjbâie, neîncetat, Conduși de-amăgitoare șoapte, De parcă-ar fi în miez de noapte.

Isaia 13:10

Stelele-atunci au să pălească Și nu au să mai strălucească. Nici Orionu-atunci, la fel, Nu va mai străluci nici el, Iar soarele, abia ivit, Se-ntunecă în răsărit. Luna, apoi – de-asemenea – Nu va mai lumina nici ea.

Ieremia 13:16

Dați slavă Domnului, mereu! Slavă să-I dați lui Dumnezeu, Până când nu se înnoptează De ochii nu mai pot să vază Și până nu se poticnește Picioru-n beznă, când pășește. Lumina o veți aștepta, Dar ea nu se va arăta, Căci El, din ea, umbră va face – A morții – și o va preface În negura cea mai adâncă.

Ieremia 15:9

Aceea care – s-a văzut – Șapte feciori că a născut, Iată, tânjește ne-ncetat Și își dă sufletul, de-ndat’. Deși încă e ziuă mare, Pe cer apune al ei soare. Ea are fața înroșită Și-i de rușine-acoperită. Pe cei ce vor mai rămânea O să-i mănânce sabia Vrăjmașilor, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”

Езекиел 32:7

Când Eu te sting, când vei pieri, Cerul îl voi acoperi, Iar stelele pe el aflate, Atunci vor fi întunecate. Soarele ce răsare-n zori Îl voi acoperi cu nori, Iar luna nu va mai putea, Lumina ei, ca să o dea.

Amos 4:13

Iată că El a întocmit Munții și-apoi a rânduit Vânturi. El spune, omului, Până și gândurile lui. Zorii, în beznă îi preface Și umblă – după cum Îi place – Pe înălțimile pe care Fața pământului le are. Numele Lui este, mereu, Al oștii Domn și Dumnezeu.”

Amos 5:8

Domnul e Cel care-a făcut Cloșca cu pui. Apoi – la fel – Și Orionul, tot de El A fost făcut. Apele care Se află-n necuprinsa mare, De către El, chemate sânt, Să le reverse pe pământ. El este cunoscut în lume, Căci „Domnul”, este al Său Nume.

Miheia 3:6

„Din aste pricini, peste voi, Va veni noaptea, iar în ea, Vedenii nu veți mai avea! Doar întuneric o să fie, Fără de nici o prorocie! Peste cei care se vădesc În acest fel că prorocesc Soarele o să asfințească, Iar ziua o să se-negrească!

Zaharia 14:7

Va fi o zi deosebită, De către Domnul rânduită. Nu va fi zi, dar – totodată – Nu va fi noapte-ntunecată. Dar când va fi vremea de seară, Se va vedea lumina, iară.

Matei 24:29

Când toate zilele tulburi Vor trece – după-acel necaz – Chiar soarele, al său obraz, Și-l va întuneca. Luna, Nici ea nu va mai lumina, Iar de pe boltă, măturate, Stele vor fi. Cutremurate, Puterile cerurilor Fi-vor, iar în înaltul lor,

Matei 27:45

De la ceasul al șaselea Și până la al nouălea, O beznă grea s-a pogorât; Sub al ei văl, a zăvorât Țara și toți oamenii ei.

Marcu 15:33

De la ceasul al șaselea Și până la al nouălea, Un văl de beznă s-a întins Și toată țara a cuprins.

Luca 23:44

De la ceasul al șaselea Și până la al nouălea, Un întuneric a venit Și, țara, a învăluit.

Revelația 6:12

Când Mielu-a rupt pecetea care A șasea e, la numărare, Pe dat’, atuncea am simțit, Cum un cutremur s-a stârnit. Soarele, negru, l-am văzut, Ca și un sac de păr făcut. Luna s-a înroșit și ea – Încât, ca sângele, părea –

Revelația 8:12

Din trâmbița ce o avea, Când îngerul al patrulea A răsunat, a fost lovit Soarele, cari s-a înnegrit Pe o treime-apoi, din el. Cu luna, s-a-ntâmplat la fel; Cu stelele, de-asemenea. Lumina zilei nu avea, Puterea de la început; Cu o treime, a scăzut, Iar noaptea și ea se arată Că este mai întunecată.