Amos 8:10 - Biblia în versuri 2014

¹⁰ Cântările vi le prefac În bocet pentru morți și fac – Din zilele de sărbătoare – O nesfârșită jale mare, Iar coapsele acoperite Cu saci vor fi și pleșuvite Voi face capetele lor. Arunc țara ăstui popor, În jale-adâncă, jale care, Numai când pierzi un fiu, apare. Sfârșitul, pentru astă țară, Va fi ca și o zi amară.”

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹⁰ Voi preface sărbătorile voastre în bocet și toate cântările voastre – în cântări de jale. Voi face ca toate coapsele să fie acoperite cu pânză de sac și toate capetele să fie rase. Voi face ziua aceea ca bocetul pentru singurul fiu, iar sfârșitul ei – ca o zi amară.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁰ Voi transforma sărbătorile voastre în bocet și toate cântecele voastre (de veselie) în cântece de jale. Voi face ca toți să își acopere partea corpului dintre genunchi și șold cu saci; și toate capetele vor fi rase. Voi face ca acea vreme să fie asemănătoare cu jalea pentru singurul fiu; iar sfârșitul ei va fi ca o zi amară.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁰ Voi schimba sărbătorile voastre în jale și toate cântecele voastre, în lamentație. Voi face să fie sac pe toate coapsele voastre și chelie, pe fiecare cap. Voi face ca jalea pentru fiul unic și sfârșitul ei, ca o zi amară.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁰ Vă voi preface sărbătorile în jale și toate cântările, în bociri pentru morți; voi acoperi toate coapsele cu saci și voi face toate capetele pleșuve; voi arunca țara într-o jale ca pentru un singur fiu și sfârșitul ei va fi ca o zi amară.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁰ Și voi preface sărbătorile voastre în jelire și toate cântările voastre în bocire și voi pune sac pe toate coapsele și pleșuvie pe orice cap; și o voi face ca jelirea pentru un singur fiu și sfârșitul său ca o zi de amărăciune.

Amos 8:10 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 21:16

Sub un tufiș și a fugit. Acolo, ea l-a părăsit, Căci n-a putut ca să îl vadă, Cum pradă morți-avea să-i cadă. Durerea s-a pornit să-i strângă Inima și-a-nceput să plângă.

Iov 20:23

Umplut va fi pântecul lui, Doar cu mânia Domnului Ce o să cadă peste el; E săturat omul acel, Doar cu săgeți. De s-a-ntâmplat,

Iov 3:5

Și să rămână-ntunecată! Vreau, umbra morții s-o cuprindă, Nori peste ea să se întindă, Neguri de zi să o-nspăimânte Și vijelii, pe cer, să-i cânte!

Iov 30:31

Și se usucă. Ați văzut Că harfa mi s-a prefăcut Acum, în instrument de jale, Iar sunetele din cavale, Din ce în ce mai triste sânt, Plângându-mi viața dusă-n vânt.”

Isaia 3:24

Fi-va-n putoare prefăcut – Atunci – mirosul cel plăcut; Locul în cari brâul ședea, O frânghie are să-l ia. În loc de părul încrețit, Va fi un creștet pleșuvit. Unde o mantie a stat, Un sac strâmt fi-va așezat Și-n loc de frumusețe, are Să fie-un semn de înfierare.

Ieremia 2:19

Tu însuți doar, te pedepsești Și iată, singur te lovești Cu răutatea ta cea mare Și necredincioșia-ți tare. Vei ști, astfel, cât e de rău, Să-L părăsești pe Domnul tău. Vedea-vei dar, că nu e bine Că n-ai avut teamă de Mine. Așa a spus cel cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu.”

Ieremia 48:37

Rase sunt capetele toate, Iar bărbile au fost tăiate. Coapsele se-nfășoară-n sac. Pe brațe, tăieturi se fac, Care de jale se vădesc.”

Ieremia 6:26

Astfel, tu – fiica cea pe care Sărmanul meu popor o are – Numai în sac te învelește, Stai în cenușă și jelește! Plânge amar, până târziu, Ca după singurul tău fiu! Pe negândite, cade-apoi Pustiitorul, peste noi.”

Plângerile 5:15

S-a dus a noastră bucurie, Făcând loc jalei ca să vie, Loc ca să ia jocurilor Avute de al nost’ popor.

Езекиел 7:18

Sacii încing mijlocul lor, Iar groaza ce s-a arătat, Pe-ale lor fețe s-a lăsat. Fețele toate-s chinuite Și cu rușine-acoperite, Iar capetele lor, pletoase, Acum ajuns-au a fi rase.

Езекиел 7:2

Îmi zise: „Fiu al omului, Atent ascultă glasul Meu! Așa vorbește Dumnezeu, Asupra țării cea pe care Neamul lui Israel o are: „Iată, sfârșitul a venit Asupra țării, negreșit! În cele patru margini care Închipuie-ale ei hotare, Sosit-a vremea de sfârșit!

Osea 2:11

În vremea ce o să urmeze, Voi face ca să înceteze, Cu totul, a ei bucurie. Nici sărbători n-au să mai fie. Lunile noi vor fi luate, Cu praznice și cu Sabate.

Osea 2:13

Pentru acele zile când Mergea, tămâie, aducând ‘Naintea Baalilor, doresc – Acuma – să o pedepsesc. Pentru acele zile când – După ibovnici, alergând – Cu salbă mândră se gătea Și-n nas verigă își punea, Am să o pedepsesc, de-ndat’. O pedepsesc, căci M-a uitat! Așa va fi căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”

Ioel 1:8

Bocește-te cum, bunăoară, În sac încinsă, o fecioară Bocește după-al ei bărbat

Levitic 13:40

Când unui om îi va cădea Părul, iar el va rămânea Pleșuv, să știți că e curat.

Amos 5:21

Urâte-Mi sunt zilele care Le aveți voi, de sărbătoare! Văzut-am, de atâtea ori, Ce adunări de sărbători Știți voi ca să aveți, mereu! De-aceea, nu le sufăr Eu!

Amos 5:23

Vuietul cântecelor tale, Ține-l departe de-a Mea cale! Nu pot s-ascult – neîndoios – Sunetul de-alăute scos!

Amos 8:3

În gemete, cântul cel care Se-nalță-n Templu, atunci are A se preface. Peste tot, Oameni-n ulițe își scot Pe ai lor morți și în tăcere, Îi vor zvârli, plini de durere.”

Nahum 1:10

Precum mănunchiul spinilor – Așa vor fi de încâlciți. Când vor fi beți, vor fi-nghițiți De foc, precum este mâncată Miriștea care e uscată.

Zaharia 12:10

Atunci, asupra casei care David în stăpânire-o are, Și peste cei ce se vădesc Că în Ierusalim trăiesc, Duh de-ndurare Eu voi pune, Precum și duh de rugăciune. Își vor întoarce înapoi Ochii și vor privi apoi, Spre Cel pe care L-au străpuns, Spre Mine, pe cari M-au împuns. În urmă, Îl vor plânge dar, Cum cineva-și plânge amar, Pe fiul care l-a avut, Care-i era întâi născut.

Deuteronom 16:14

Atunci, vă veți bucura voi, De fii și fiice însoțiți, De cei ce sunt – de neam – Leviți, De robii care vă slujesc, De-orfanii care viețuiesc Cu voi alături, în cetate, De văduvele cari aflate Vor fi atunci, pe-al vost pământ, Și de cei care străini sânt.