Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Amos 6:8 - Biblia în versuri 2014

8 Cel care-i Domn al tuturor Și Dumnezeu al oștilor, Pe Sine Însuși a jurat Și-n acest fel, a cuvântat: „Iacov, cu toată-a lui mândrie, O mare scârbă-Mi face Mie, Și am ajuns să urăsc toate Palatele lui minunate. În mâinile vrăjmașului, Am să dau Eu, cetatea lui, Cu tot ceea ce este-n ea.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

8 Stăpânul Domn a jurat pe Sine Însuși. Așa vorbește Domnul, Dumnezeul Oștirilor: „Mi-e scârbă de mândria lui Iacov și îi urăsc fortărețele; voi da pe mâna dușmanului cetatea și tot ce este în ea!“.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Iahve care se (mai) numește și Dumnezeul Armatelor a jurat pe Sine Însuși, zicând: «Mi-e scârbă de mândria lui Iacov și îi urăsc fortărețele; voi preda dușmanului orașul împreună cu tot ce există în el!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Domnul Dumnezeu s-a jurat pe viața sa – oracolul Domnului Dumnezeului Sabaót –: „Eu resping mândria lui Iacób și palatele sale le urăsc. Voi abandona cetatea și tot ce este în ea.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Domnul Dumnezeu a jurat pe Sine Însuși și Domnul Dumnezeul oștirilor a zis: „Mi-e scârbă de mândria lui Iacov și-i urăsc palatele, de aceea voi da în mâna vrăjmașului cetatea cu tot ce este în ea.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Domnul Dumnezeu s‐a jurat pe sufletul său, zice Domnul Dumnezeul oștirilor: Disprețuiesc mândria lui Iacov și‐i urăsc palatele; de aceea voi da cetatea și tot ce este în ea.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Amos 6:8
28 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Pe-Avram, zicând: „Ascultă bine Ce spune Domnul: „Jur pe Mine! Pentru că nu ai pregetat Și pe-al tău fiu nu l-ai cruțat Să-l aduci jertfă pentru Mine,


Atunci, pe-ntreg poporul Său, Domnul Se mânia-Se rău Și l-a urât. Apoi l-a dat


El, moșteniri, ne dăruiește, Căci El, pe Iacov, îl iubește.


De Mi-ar fi foame, pot, din ele, Ca să mănânc după plăcere Și n-am nimic ție a-ți cere, Căci lumea, cu tot ce e-n ea – De bună seamă – e a Mea.


Domnul, atunci, S-a mâniat Și-a Lui mânie a picat Peste întregul Israel.


Iată ce-i frica Domnului: Este urârea răului. Aflați că eu urăsc prostia, Purtările rele, trufia Și gura mincinoasă. Eu


Vai, de cununa îngâmfată, Cari este-n Efraim aflată Și-i a bețivilor pe care Țara lui Efraim îi are! Vai, e de floarea veștejită, Cu care e împodobită Cununa celor ce se-mbată, Pe culme-n valea cea bogată!


Acuma, moștenirea Mea Ajunge-a fi asemenea Leului din pădure, care, În contra Mea, mugește tare. Când am văzut-o rea din fire, Urât-am a Mea moștenire.


Vai de cel care zice: „Iată, Am să-mi zidesc o casă mare, Cu multe-odăi încăpătoare.” Ferestre multe-apoi, îi face, O căptușește – cum îi place – Cu cedru și o zugrăvește În roșu, precum își dorește.”


Dar dacă n-o să ascultați Și-n seamă nu o să luați Cuvintele ce vi le spun, Pe Mine Însumi jur că pun Mâna și din această casă, O să vedeți că o să iasă, Sub ochii voștri, o ruină, În vremea care va să vină!


Deci după ce ați împlinit Ceea ce ați făgăduit, E timpul ca voi, cei aflați La Egipteni, să ascultați Cuvântul Domnului și-astfel Știință să aveți de El: „Iată că Domnul Dumnezeu Spusese: „Pe Numele Meu Vă jur acum, că niciodat’ Numele-Mi nu va fi chemat De oamenii lui Iuda care Sunt în Egipt. Nimeni nu are Să zică: „Viu este, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu!”


Domnul apoi a cuvântat: „Pe Mine Însumi, am jurat, Că Boțra nu va fi cruțată. De-aceea, pradă va fi dată Ocărilor și pustiirii, Blestemului și nimicirii. Cetățile ei au să fie Dărâmături, pe veșnicie.”


Domnul oștirii a jurat Pe Sine și a cuvântat: „Asemenea lăcustelor, Fi-vor mulțimile celor Cu care Eu te voi umplea – Așa precum e voia Mea – Și împotriva ta, apoi, Vor scoate strigăt de război.”


Ca un vrăjmaș ajuns-a El: L-a nimicit pe Israel, Palatele i le-a surpat, Întărituri i-a dărâmat, Încât doar lacrimi și suspine, Peste-a lui Iuda fiică, vine.


„Să spui casei lui Israel: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Locașul Meu cel sfânt, voiesc – Acuma – să îl pângăresc, Căci voi iubiți Locașu-acel. Fala puterii vă e el. Ai voștri fii – și-asemenea Fiicele voastre – vor cădea Sub ascuțișul sabiei, Asemeni vouă fiind ei.”


Sabia o să năvălească Asupră-le, să nimicească Cetățile ăstui popor Și pe al lui sprijinitor, Din pricină că au făcut Planuri care nu Mi-au plăcut.


În al vost’ mijloc, tot mereu, Se va afla locașul Meu, Și n-am să vă urăsc, nicicând.


Toate-nălțimile apoi – Pe care jertfe-aduceți voi – Le nimicesc; stâlpi-nchinați Astrului zilei, dărâmați Ajunge-vor, din temelie, Iar peste voi are să vie – Din partea Mea – o cruntă soarte: Cu trupurile voastre, moarte, Peste-ai voști’ idoli, morți și goi, Eu, Domnul, am s-arunc apoi. Pentru păcatul vostru greu, Vă va urî sufletul Meu.


În tot ce fac se dovedește, Neprihănirea că lipsește. Comori adună în palate, Prin silnicie câștigate Și prin răpire, tot mereu.”


De-aceea, Domnul Dumnezeu A zis: „Vrăjmașul se arată, Iar țara fi-va-mpresurată. Asupra ei va tăbărî, Tăria îi va doborî Și jefuite vor fi toate Palatele în ea aflate!”


Pe-a Lui sfințenie, a jurat Domnul și-astfel a cuvântat: „Iată, vin zile, pentru voi, Când cu cârlige, prinse-apoi Veți fi. Cu undiți de pescari, Prinse-au să fie-acelea cari Se vor vădi o rămășiță Scăpată din a voastră viță.”


Urâte-Mi sunt zilele care Le aveți voi, de sărbătoare! Văzut-am, de atâtea ori, Ce adunări de sărbători Știți voi ca să aveți, mereu! De-aceea, nu le sufăr Eu!


În gemete, cântul cel care Se-nalță-n Templu, atunci are A se preface. Peste tot, Oameni-n ulițe își scot Pe ai lor morți și în tăcere, Îi vor zvârli, plini de durere.”


Domnul, atuncea, a jurat Pe slava care s-a aflat În Iacov și a zis, de-ndată: „Nu voi uita Eu, niciodată, Nimic din ceea ce-am văzut, Din faptele ce le-au făcut!


Sunt trei păstori ce-au păstorit Turma, iar Eu i-am nimicit Doar într-o lună: nu puteam Să îi mai rabd; scârbit eram, De ei, și cum văzut-am bine, Și ei erau scârbiți de Mine.


Poporul Său, S-a mâniat; Pe-ai Săi copii, S-a supărat


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ