În anul următor, apoi – Pe vremea când, pentru război, Toți împărații își strângeau Oștirea și se pregăteau – Ioab, cu toată oastea lui, Din țara Israelului, A fost trimis să cucerească Și-n urmă-apoi să pustiască Întreg ținutul cel pe care Poporul lui Amon îl are. El, de la David, a primit Poruncă de-a fi-ncercuit Cetatea Raba. Imediat, Ioab, la luptă, a plecat, În timp ce David a rămas Singur acasă-n acel ceas. El, la Ierusalim, ședea Și de acolo cârmuia.
Amos 1:14 - Biblia în versuri 201414 De-aceea, foc o să se lase Din cer, peste-ale Rabei case Și mistuite vor fi toate Paletele în ea aflate, În mijlocul strigătelor Scoase în ziua luptelor Și-a vijeliilor pe care Ziua furtunii doar le are. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească14 Voi aprinde un foc pe zidurile Rabei și îi va distruge fortărețele, în mijlocul strigătelor de război din ziua bătăliei, în mijlocul vijeliei din ziua furtunii. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 201814 Voi aprinde un foc pe zidurile Rabei; și acesta îi va arde total fortărețele în mijlocul strigătelor de război din ziua confruntării. Ei vor fi atunci în mijlocul vijeliei din ziua furtunii. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 202014 Voi face să iasă foc pe zidul din Rabá și va devora palatele sale cu strigăte în ziua luptei, cu furtună în ziua vijeliei. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu14 de aceea voi aprinde focul în zidurile Rabei și-i va mistui palatele în mijlocul strigătelor de război în ziua luptei și în mijlocul vijeliei în ziua furtunii. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 193114 Și voi aprinde un foc în zidul Rabei și‐i va mistui palatele cu chiot în ziua de bătaie, cu furtună în ziua vârtejului. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Amos 1:14
20 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ
Uciși au fost, cu mic, cu mare, Locuitorii cei pe care, Cetatea Raba i-a avut. Prin ferăstraie i-a trecut, Prin grape și topoare care, Din fier, fusese fiecare, Și-apoi cu toți au fost luați Și în cuptoare aruncați. În felu-acesta s-a făcut Cetăților ce le-a avut Poporul Amoniților. David, în fruntea oștilor, Către Ierusalim apoi, Luat-a drumul, înapoi.
În anul următor apoi – Pe vremea când, pentru război, Toți împărații își strângeau Oștirea și se pregăteau – Ioab, cu toată oastea lui, Din țara Israelului A fost trimis să cucerească Și-n urmă-apoi, să pustiască Întreg ținutul cel pe care Poporul lui Amon îl are. El, de la David, a primit Poruncă de-a fi-ncercuit Cetatea Raba. Imediat, Ioab, la luptă, a plecat, În timp ce David a rămas Singur acasă-n acel ceas. El la Ierusalim ședea Și de acolo cârmuia. Ioab, Raba, a-ncercuit-o Și-n urmă el a nimicit-o.
Domnul va face să-I răsune Mărețu-I glas și Își va pune Brațul ca lumii să se-arate. Popoarele, înspăimântate, Atuncea au să îl zărească, Gata fiind ca să lovească Din mijlocul mâniei Lui, Care-i asemeni focului Mistuitor. De-asemenea, Pe al Său braț îl vor vedea, În mijlocul înecului, În mijlocul furtunii Lui, În mijlocul grindinilor, În mijlocul pietrelor lor.
Tocmai de-aceea, Domnul spune: „Vin zile când o să răsune, În contra Rabei – cea pe care, Poporul lui Amon o are – Puternic strigăt de război. Raba ajunge-va apoi, Morman de pietre dărâmate Și vor fi arse-ale ei sate. Atuncea o să reușească Israelul să-i izgonească Pe cei care l-au alungat, Căci Domnu-i Cel ce-a cuvântat.”
Un drum pe care îl croiești, În așa fel să îl gândești, Ca sabia s-o poți abate Până la Raba, în cetate, Până la fiii cei pe care Amon, urmași, în lume-i are. La celălalt să te gândești Și-n așa fel să îl croiești, Încât când vine sabia, Să poată a ajunge ea Pân’ la cetatea întărită Care-i, Ierusalim, numită. Astă cetate îngâmfată, În Iuda, este așezată.
Drumul Ierusalimului E sorțiul cel din dreapta lui. Dacă ăst drum o să-l apuce Și la Ierusalim se duce, Berbeci va ridica și-apoi Va scoate strigăt de război. Cu-acei berbeci o să lovească În porți, ca să le nimicească. Șanțuri adânci vor fi săpate Și-ntărituri vor fi-nălțate. După ce fi-vor împlinite Aceste lucruri hotărâte, Va da porunci pentru măcel.
Însă, la vremea de sfârșit, Cel care este împărat În miazăzi încoronat, Se va împunge-apoi, cu el. În urmă, împăratul cel Care se află așezat În miazănoapte-nscăunat, Ca o furtună o să vie, Asupra lui. El o să fie, De cai și care, întărit Ș, de corăbii însoțit. Va merge-asupra țării lui, Precum apele râului Ce se vor revărsa din matcă Și-n jurul lor, totul, îneacă.
(Doar Og, cel care-nscăunat Fosta-n Basan, ca împărat, A mai rămas, dintr-un popor – Din cel al Refaimiților. Patul pe care l-a avut Acesta, e, din fier, făcut Și-acum, la Raba, se găsește – Cetate-n care stăpânește Poporul lui Amon. Socoți, Lungimea lui, la nouă coți, Iar patru e lățimea lui, Și-i după cotul omului.)”
ကြော်ငြာတွေ