3 Ioan 1:10 - Biblia în versuri 2014

¹⁰ Acolo, am să-i amintesc De faptele ce-a săvârșit, Căci clevetește-am auzit, Cu vorbe rele, despre noi. Și tot nu e destul. Apoi, Nu numai că nu îi primește, Pe frați, dar se împotrivește, Când alții vor să îi primească, Și-ajunge să îi izgonească Și din Biserică. Nu-i bine!

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹⁰ De aceea, dacă voi veni, îi voi reaminti faptele pe care le face, căci ne discreditează prin vorbe rele. Și nu se mulțumește doar cu acestea, dar nu-i primește nici pe frați, iar pe cei ce doresc să-i primească, îi împiedică și-i alungă din biserică.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁰ Atunci când vă voi vizita, îi voi aminti de faptele lui rele; pentru că ne defăimează. Și nu se limitează la acest lucru, ci nu îi primește pe frați, îi împiedică pe alții să îi primească și îi dă afară din comunitatea creștinilor…

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁰ De aceea, dacă voi veni, îi voi aminti faptele pe care le face răspândind cuvinte rele despre noi; și, ca și când aceasta nu i-ar ajunge, nu numai că el nu-i primește pe frați, ci și pe cei pe care ar vrea [să-i primească] el îi împiedică și-i dă afară din Biserică.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹⁰ De aceea, când voi veni, îi voi aminti de faptele lui, că răspândeşte împotriva noastră cuvinte rele; şi, fiind nemulţumit cu acestea, nici el nu-i primeşte pe fraţi nici celor ce vor să-I primească nu le îngăduie, şi îi dă afară din Biserică.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁰ De aceea, când voi veni, îi voi aduce aminte de faptele pe care le face, căci ne clevetește cu vorbe rele. Nu se mulțumește cu atât, dar nici el nu primește pe frați și împiedică și pe cei ce voiesc să-i primească și-i dă afară din Biserică.

3 Ioan 1:10 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Proverbe 10:10

Cine din ochi clipește, are Să dea pricini de întristare; Dacă nesocotit vorbește, Atunci singur se prăpădește.

Proverbe 10:8

O inimă-nțeleaptă are, Învățătură dobândește; Însă, singur se prăpădește Omul cu gura nestrunită.

Isaia 66:5

„Să ascultați Cuvântul Lui, Voi cari, Cuvântul Domnului L-ați ascultat, umpluți de teamă, Și L-ați luat mereu în seamă. Iată ce zic ai voștri frați, De care sunteți alungați Și care vă urăsc mereu, Din pricina Numelui Meu: „Domnul să facă – dacă poate – Ca slava Lui să se arate, Să vă vedem, când o să vie, Că plini sunteți de bucurie!” Dar rușinați se pomenesc Cei care astfel vă vorbesc!

Luca 6:22

Ferice zic, când oamenii Din lume, vă vor izgoni: Atunci când au să vă urască Și când au să vă ocărască, Atuncea când al vostru nume, Ca lucru rău – de către lume – Are să fie lepădat, Doar pentru că ați arătat Credință-n Fiul omului Și ați călcat pe urma Lui!

Ioan 9:22

Părinții lui așa vorbeau, Căci, de Iudei, ei se temeau. Știau ce-aveau de gând să facă, Cu ei și cu al lor fiu, dacă Mărturiseau despre Iisus Și, că-I Hristosul, ar fi spus: Din sinagogă, imediat, Pe toți, afară, i-ar fi dat.

Fapte 1:15

Petru se ridică-n picioare, Privi întreaga adunare – O sută douăzeci de frați Erau, acolo, adunați – Iar apoi, zise: „Fraților,

2 Corinteni 13:2

Precum v-am spus, a doua oară Când ne-am văzut, azi, vă spun iară, Că dacă ați păcătuit Mai înainte, negreșit, Pe nimeni, n-am să cruț apoi, Când am să mă întorc, la voi.

Galateni 6:10

Deci, cât are prilej, oricine Va trebui să facă bine, Dar mai ales – vă îndemn eu – Să faceți bine, tot mereu – Pe cât vă este cu putință – La frații voștri, de credință.

1 Timotei 5:13

Să știi că ele – totodată – Fără vreo treabă, o să bată, Mereu, la ușa caselor, Căci asta e plăcerea lor. Nu numai leneșe sunt ele, Însă femeile acele, Limbute sunt, iscoditoare Și-apoi, mereu, clevetitoare, Vorbind ce n-ar fi trebuit, Nicicând, ca să se fi rostit.

2 Ioan 1:10

Voi, însă, fiți atenți, mereu: Dacă se va-ntâmpla, cumva, La voi, să vină cineva, Fără învățătura care Dată v-a fost, la fiecare De Domnul nost’, Hristos Iisus, Să nu-l primiți, și nici de spus, Să nu îi spuneți: „Bun venit!”.

2 Ioan 1:12

Doresc, mai multe, să vă spun, Însă, nu vreau ca să le pun Pe o hârtie, cu cerneală. Căci după a mea socoteală, Să vin la voi, nădăjduiesc, Să pot, direct, să vă vorbesc, Nu prin scrisoare, cu măsură, Ci mai pe larg, gură la gură; Dar, pe deplin, când vin la voi, O să ne bucurăm și noi.

3 Ioan 1:3

Află acuma, dragul meu, Că foarte mult m-am bucurat, Când, de frați, fost-am înștiințat, Că, adevărului, îi ești Tu, credincios, și că pășești Numai pe calea lui, mereu.

3 Ioan 1:5

Deci prea iubite, am văzut, Cum că areți credincioșie, În ceea ce lucrezi tu, fie Că-i în folosul fraților, Fie în al străinilor.