2 Timotei 4:2 - Biblia în versuri 2014

² Mereu, să propovăduiești Cuvântul și să stăruiești Asupra lui, necontenit, Atât la timpul potrivit, Precum și în orice răstimp Ce nu pare a fi la timp. Mustră și ceartă, cu măsură, Îndeamnă, dă învățătură, Împarte, tuturor, povețe Și le-nsoțește cu blândețe.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

² predică Cuvântul, fii pregătit la momentul potrivit sau la momentul nepotrivit, corectează, mustră, îndeamnă cu toată răbdarea și învățătura.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² să predici Cuvântul (lui Dumnezeu) atât în momentele oportune, cât și în situații când (teoretic) nu este cazul. Astfel, să faci reproșurile corespunzătoare, să corectezi, să încurajezi folosind toată răbdarea pe care o ai și să prezinți toată învățătura de care dispui.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² vestește cuvântul, insistă la timp potrivit și la timp nepotrivit, dojenește, amenință, îndeamnă, cu toată îndelunga răbdare și învățătură!

Română Noul Testament Interconfesional 2009

² vesteşte cuvântul, stăruie la vreme potrivită dar şi nepotrivită, mustră, îndeamnă, cu multă răbdare şi în toată învăţătura.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² propovăduiește Cuvântul, stăruiește asupra lui la timp și ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea și învățătura.

2 Timotei 4:2 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Psalmi 40:9

În adunarea Ta cea mare, Vestesc mereu a Ta-ndurare. Nu-mi închid buzele, nu tac. Iar Tu știi Doamne, tot ce fac!

Iona 3:2

„Iată ce-ndatorire ai: Te pregătește de plecare! Mergi în cetatea ‘ceea mare – De la Ninive – să vestești Ce îți voi da Eu să vorbești!”

Luca 7:23

Săracilor. Ferice este, De omu-acela, pentru care, Eu nu-s prilej de-mpiedicare.”

Luca 7:4

Iudeii mers-au la Iisus, Ca să Îl roage, și I-au spus: „Tu știi de ce venim la Tine: Îi fă, sutașului, un bine,

Luca 9:60

„Această grijă, să n-o porți! Morții îngroape-și ai lor morți!” – Zise Iisus – „Du-te-ți zic Eu, Vestește, a Lui Dumnezeu Împărăție, tuturor!”

Fapte 13:5

În Salamina – la Iudei – Cuvântul Domnului, prin ei, În sinagogă, S-a vestit. Cât timp au propovăduit, Acest Cuvânt, Iudeilor, Ioan le fuse slujitor.

Fapte 16:13

Câteva zile. La Sabat, Noi, din cetate, am ieșit Lângă un râu, unde-am găsit Un loc, pe care l-am crezut, De rugăciune. Am șezut Jos, pe pământ, și am vorbit Femeilor ce le-am găsit Strânse acolo. Între ele –

Fapte 20:7

În prima zi din săptămână, Ne-am adunat cu toții, până Vom frânge pâinea. A vorbit Pavel, atunci, necontenit, Până în miez de noapte, vrând Să plece-n zori, cât mai curând.

Fapte 28:16

Când noi, la Roma, am sosit, Sutașu-ndată i-a luat, Pe-ntemnițați, și-apoi i-a dat Pe mâna căpitanului Străjerilor palatului. Lui Pavel, i-a îngăduit Să stea-ntr-un loc deosebit. Unui ostaș, la-ncredințat, În paza cărui, l-a lăsat.

Romani 10:15

Și cum să propovăduiască, Dacă nu-s puși ca să vestească? Din astă cauză, s-a zis Și, în Scripturi, apoi, s-a scris: „Frumoase-s, la înfățișare, Picioarele acelor care, Vești despre pace-mpărtășesc, Sau Evanghelia o vestesc.”

Romani 12:12

Plini de nădejde, să sperați – Mereu – și să vă bucurați. Când, în necazuri, vă găsiți, Răbdare, vreau, să dovediți. În rugăciuni, trebuie-apoi, Stăruitori ca să fiți voi.

Galateni 6:6

Acel cari, din Cuvânt, primește Învățătură, se vădește Dator, ca să îi facă parte, Celui ce-nvățături împarte, Din bunurile lui, mereu.

Coloseni 1:25

Slujbaș al ei, iată că eu Am fost ales, a fi, mereu, După acea isprăvnicie Care îmi este dată mie, De Dumnezeu dar, pentru voi, Ca eu să întregesc apoi, Printre ființele ce sânt În lume-acum, al Său Cuvânt.

Coloseni 4:3

Rugați-vă, de-asemeni, voi – Lui Dumnezeu – și pentru noi, Ca să deschidă Tatăl Sfânt, O ușă, pentru-al Său Cuvânt, Și să vestim, la fiecare, Taina pe cari Hristos o are Și pentru cari m-am pomenit, A fi, acum, înlănțuit.

1 Tesaloniceni 1:6

Voi înșivă ați arătat Că, pe-a mea urmă, ați călcat – Și deci, pe urma Domnului – Căci ați primit Cuvântul Lui – Când, în necazuri, voi erați, Fiind, de ele, încercați – Cu bucuria minunată Care, prin Duhul Sfânt, e dată.

1 Tesaloniceni 5:14

De-asemenea, dragii mei frați, Vă mai rugăm, să îi mustrați Pe cei cari – fără îndoială – Trăiesc în neorânduială. Pe cei ce-s deznădăjduiți, Îmbărbătați-i! Sprijiniți, Pe cei ce-s slabi! Fiți iertători, Necontenit, și răbdători.

1 Tesaloniceni 5:20

Mereu, să nu disprețuiți Vreo prorocie. Căutați,

1 Timotei 4:13

Până când voi veni la tine, Te rog, ca să iei seama bine, Și la citire, la-ndemnare, La-nvățăturile pe care, Din a mea parte, tu le ai, Ca și la alții, să le dai.

1 Timotei 5:20

Pe cei care păcătuiesc, Mustră-i, atunci când se găsesc Toți, laolaltă, adunați, Ca astfel, frică – ceilalți frați – Să aibă, și să ia aminte.

2 Timotei 2:21

Deci, dacă cineva voiește – Și-n urmă, se și curățește – Va fi un vas bun de cinstit, Un vas care a fost sfințit, Un vas folositor, pe care, Al său Stăpân, în casă-l are, Și cari, destoinic, se vădește, Când lucruri bune-nfăptuiește.

2 Timotei 2:25

Iar pe potrivnici, să-i învețe Și să-i îndrepte cu blândețe, Având nădejde, tot mereu, Că numai bunul Dumnezeu Le poate da, după voință – Și lor – starea de pocăință, Spre a putea cunoaște-apoi, Tot adevărul – ca și noi –

2 Timotei 3:10

Eu știu că tu, necontenit, În de aproape-ai urmărit Învățătura ce-o vestesc, Puterea ce o stăpânesc, Apoi credința mea cea mare, Îndelungata mea răbdare, Dragostea și răbdarea mea.

Titus 1:13

Ceea ce a mărturisit, E-adevărat; deci, negreșit, Tu, cât mai aspru cu putință, Să-i mustri dar, ca, în credință, Să poată crește-apoi, frumoși, Curați, mereu, și sănătoși.

Titus 2:15

Aceste lucruri, le vestește, Cu-nțelepciune sfătuiește Și mustră-atuncea când se cere, Pe fiecare, cu putere; Și nimenea să nu-ndrăznească Apoi, să te disprețuiască.”

Evrei 13:22

Vă rog dar, fraților, pe voi, Ca bine să primiți apoi, Cuvintele ce vi le-am zis, Care, foarte pe scurt, le-am scris.

Revelația 3:19

Eu mustru și îi pedepsesc, Pe cei pe care îi iubesc. De râvnă, plin să te vădești De-acum, și să te pocăiești!