2 Timotei 2:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ Nici un ostaș – să știi – că dacă Dorește, ne-ncetat, să-i placă Celui ce-n oaste l-a luat, N-o să se lase încurcat, De trebile mărunte care Țin de-astă viață pieritoare.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁴ Nimeni care slujește ca soldat nu se încurcă cu treburile vieții, ca astfel să placă celui ce strânge o armată.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ Atunci când un soldat dorește să fie apreciat de comandantul lui, nu se implică în activitățile vieții civile.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ Niciun soldat nu se amestecă în problemele vieții, ca să-i placă celui care l-a înrolat.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁴ Nici un ostaş nu rămâne prins în treburile vieţii dacă vrea să-i placă celui care l-a înrolat.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ Niciun ostaș nu se încurcă cu treburile vieții, dacă vrea să placă celui ce l-a scris la oaste.

2 Timotei 2:4 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Luca 8:14

Bobul din spini e potrivit, Cu omul care-a auzit, Cuvântul, însă, n-a luat Seama, lăsându-L înecat De grijile nenumărate, De bogățiile-adunate, De tot ce dă, vieții, plăcere. Astfel, Cuvântul, în om, piere, Fără ca El să fi rodit.

2 Corinteni 5:9

De-aceea, noi ne și silim Ca ne-ncetat, plăcuți să-I fim, Și să putem rămâne-acasă, Departe, când suntem, de casă.

Galateni 5:1

„Rămâneți tari! Nu vă lăsați Iar, de robie, subjugați!

1 Tesaloniceni 2:4

Dar dacă vrednici, fost-am noi Găsiți, de Dumnezeu apoi, Ca Evanghelia să ne-o dea, Să spunem lumii, despre ea, Atuncea noi ne străduim, În așa fel ca să vorbim, Încât să fim, pe plac, mereu, Doar la al nostru Dumnezeu Și, nicidecum, oamenilor, Pentru că El doar – fraților – E Cel care, din cer, scrutează Și, inima, ne cercetează.

2 Timotei 4:10

Pentru că Dima m-a lăsat; E în Tesalonic plecat, Căci a iubit lumea de-acum Și, singur, am rămas, pe drum. Crescens e în Galatia, Iar Tit e în Dalmația.

2 Petru 2:20

Și este foarte-adevărat, Că toți cei care au scăpat De-ntinăciunea lumii lor, Atunci când, pe Mântuitor – Pe Domnul nost’, Hristos Iisus, L-au cunoscut – și-apoi s-au dus, Iarăși, de unde au venit – În lume – și s-au poticnit Iar, în întinăciunea ei, Fiind robiți oameni-acei, Acuma, vor avea o stare, Mai rea decât acea pe care, Ei au avut-o – țineți minte! – Fiind, în lume, mai ‘nainte.