Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




2 Timotei 1:3 - Biblia în versuri 2014

3 Îi mulțumesc lui Dumnezeu – Acel pe care-L slujesc eu Din moși strămoși, neîncetat Ținându-mi cugetul curat – Că zi și noapte, negreșit, În rugăciuni, te-am pomenit;

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

3 Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu, pe Care-L slujesc cu o conștiință curată, la fel ca strămoșii mei, că îmi aduc aminte mereu de tine în rugăciunile mele, zi și noapte.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Atunci când te amintesc în rugăciunile mele pe care le fac în mod consecvent, Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tine. El este Dumnezeul Căruia Îi slujesc la fel ca strămoșii mei, având o conștiință curată.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Aduc mulțumire lui Dumnezeu – căruia îi aduc cult cu o conștiință curată, ca și strămoșii mei – când îmi aduc aminte de tine în rugăciunile mele fără încetare, noaptea și ziua.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Română Noul Testament Interconfesional 2009

3 Îi mulţumesc lui Dumnezeu, pe care Îl slujesc, asemenea strămoşilor mei, cu o conştiinţă curată, atunci când te pomenesc neîncetat în rugăciunile mele, zi şi noapte.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Mulțumesc lui Dumnezeu, căruia Îi slujesc cu un cuget curat, din moși-strămoși, că neîntrerupt te pomenesc în rugăciunile mele, zi și noapte.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




2 Timotei 1:3
21 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Din nou, nu s-a mai măritat După ce soțul i-a murit, Ci, singură, a viețuit. Ani, optzeci’patru, număra Și-n Templu, ne-ncetat, era; Cu post și rugăciuni, mereu, Ea Îi slujea lui Dumnezeu.


„Eu sunt Iudeu, iar țara mea E Tarsul din Cilicia, Acolo eu fiind născut. Aicea, însă, am crescut, La voi deci, în astă cetate. Aici, le-am învățat pe toate Câte le știu eu, fraților, Căci am avut, învățător, Chiar pe Gamaliel, la care, Eu îi șezusem la picioare. Legea care fusese dată, Pentru ai noști’ părinți, odată, Cu de-amănutu-am învățat Și, plin de râvnă, m-am aflat, Pentru aceasta, precum voi Sunteți aici, astăzi. Apoi,


Țintă, privit-a, spre Sobor Pavel și zise: „Fraților! În fața Domnului, mereu, Până în ziua asta, eu Am viețuit, neîncetat, Păstrându-mi cugetul curat…”


Iată, mărturisesc că eu Slujesc acelui Dumnezeu, Slujit și de părinții mei, După o Cale, pe cari ei, Acum, partidă o numesc; De-asemenea, mărturisesc Cum că, în Lege, cred mereu, Și în proroci. În Dumnezeu,


De-aceea, mă silesc, mereu, Să îmi păstrez, cugetul meu, Curat, în fața Domnului, Dar și în fața omului.


Acum dar, viața-mi e știută, De toți, căci fost-a petrecută, Din tinerețe, tot mereu, În mijlocul neamului meu, Chiar în Ierusalim. Aș vrea


Un înger, al lui Dumnezeu – Al cărui slujitor sunt eu – Azi noapte, mi s-a arătat Și-această veste, el mi-a dat:


„Spun adevărul în Hristos, Pentru că nu sunt mincinos: Martor îmi e cugetul meu, Care e luminat, mereu, De Duhul Sfânt, că simt o mare


„Lauda noastră este dată, De mărturia arătată, De-al nostru cuget, ne-ncetat, Pentru că-n lume, ne-am purtat – Și mai ales, față de voi – Cu o sfințenie care-apoi, Vine din inimi ce-s curate Și cari, de Dumnezeu, sunt date, Pentru că nu ne-am bizuit Pe-nțelepciunea ce-a venit Din lume, ci pe harul care, Al nostru Dumnezeu îl are.


Eram mult mai înaintat, Decât Iudeii – pot a spune – Eu, în a mea religiune. Mulți, dintre cei care erau De-aceeași vârstă, nu puteau Ca să se pună-atunci, cu mine. O râvnă mare-aveam în vine, Care mă-nsuflețea, mereu, În datina neamului meu.


N-am încetat s-aduc, apoi, În rugăciune, pentru voi, Mari mulțumiri, lui Dumnezeu.


Noi Îl rugăm, cu stăruință, Noapte și zi – necontenit – Ca să ajungem, în sfârșit, Să vă vedem, să vă-ntâlnim Și să putem să împlinim, Ceea ce, încă, se vădește, Credinței voastre, că-i lipsește.


Să-ți ții credința, ne-ncetat, Precum și cugetul, curat, Pentru că unii l-au pierdut Și, din credință, au căzut.


Ținta porunci-i dragostea, Căci e știut că numai ea Vine din inima curată, Dintr-o credință-adevărată, Neprefăcută – negreșit – Și dintr-un cuget, bun vădit.


Cea care, cu adevărat, Drept văduvă, s-a arătat – Căci singură fiind, mereu, Și-a pus nădejdea-n Dumnezeu – În rugi și cereri va ședea Noapte și zi, de-asemenea.


De-asemenea, nu pot uita, Ce mare e credința ta Neprefăcută și curată – Credință care, așezată Întâi, era-n a ta bunică, Lois. Aceasta – fără frică – În urmă, a găsit cu cale, S-o-mpărtășească, mamei tale – Lui Eunice – și știi bine, Că a trecut, din ea, la tine.


Știi bine, Sfintele Scripturi, Încă din fragedă pruncie. Prin ele doar, poate să-ți vie Înțelepciunea cea prin care, Parte de mântuire, are Cel ce se-arată credincios, În Domnul nost’, Iisus Hristos.


Și ieri și astăzi – ne-ndoios – Același e Iisus Hristos Și tot la fel, are să fie Și-acum, dar și în veșnicie!


O clipă nu mi-a dat prin gând, Să-mi fac păcate încetând Ca să mă rog lui Dumnezeu, Pentru popor. Astfel, mereu, Am să v-arăt calea cea bună – Calea cea dreaptă – și-mpreună Să o urmăm cu toți apoi.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ