Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




2 Tesaloniceni 2:9 - Biblia în versuri 2014

9 Nelegiuitul – peste fire – S-arată prin puterea care Satana-n stăpânire-o are, Cu tot felul de semne mari Și cu minunile, pe cari, Puterile întunecate – Și mincinoase arătate – Le fac, sub ochii omenirii –

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

9 Venirea celui nelegiuit va fi potrivit cu lucrarea lui Satan, cu tot felul de lucrări puternice, semne și minuni mincinoase

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 (Până atunci,) el se va putea manifesta susținut de forța lui Satan. Astfel, va duce în eroare (pe oameni) făcând demonstrații miraculoase și minuni.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Venirea lui va fi lucrarea Satanei, însoțită de tot felul de fapte puternice, semne și minuni înșelătoare

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Română Noul Testament Interconfesional 2009

9 Venirea celui nelegiuit va fi prin lucrarea Satanei, cu toată puterea, cu semne şi minuni false,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne și puteri mincinoase

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




2 Tesaloniceni 2:9
31 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Un duh, atunci, s-a-nfățișat La Domnul și a cuvântat: Iată că eu am să găsesc O cale, să îl amăgesc.” „Dar cum vei face?” – a voit Domnul să știe, negreșit.


Dar vrăjitorii au făcut La fel, prin vrăji. Când a văzut Că și ai săi au săvârșit Astfel de lucruri, și-a-mpietrit, Din nou, inima, Faraon Și iar, de Moise și Aron – Cum Domnu-a zis – n-a ascultat.


La fel și vrăjitori-au vrut Să facă, însă n-au putut, Cu toată străduința lor. Erau păduchii, pe popor, Pe dobitoace, peste tot.


Dar vrăjitorii au venit Și prin puterea vrăjilor Au scos și ei, la rândul lor, Broaște-n Egipt. Când Faraon


Pentru că Domnul a turnat Un duh care s-a arătat A fi un duh de adormire. Duhul venit-a peste fire Și-a-nchis ochii prorocilor, Precum și-ai văzătorilor.


Să-i prind pe cei din Israel – Care de Mine au uitat Și care s-au îndepărtat Din pricina idolilor – Atunci, chiar în inima lor.


Un om – mut, orb și îndrăcit – A fost adus. Tămăduit, Omul acela a plecat,


Că au să fie mulți Hristoși, Și mulți prorocii mincinoși. Vor face semne, minuni mari, Să-nșele chiar și pe cei cari Au fost aleși. Luați aminte! –


„Satano, piei!” – Iisus i-a zis – „Căci iată ce mai este scris: „Lui Dumnezeu să Îi slujești, În fața Lui să te smerești Și să te-nchini doar Domnului!”


Căci au să fie mulți Hristoși Și mulți, prorocii mincinoși. Vor face semne, minuni mari, Spre-a-i înșela chiar pe cei cari Au fost aleși. Deci, țineți minte:


Dar, când s-a-ntors, ce a găsit? Găsit-a casa, măturată, Împodobită și curată.


Iisus, atunci, a glăsuit: „Minuni – dacă n-o să vedeți – Cu nici un chip, n-o să credeți!”


Ce fel de fapte faceți? Iată Că faceți, ca al vostru tată.” „Nu din curvie, noi suntem Născuți” – ei au răspuns – „Avem Un singur Tată: Dumnezeu!”


Nu Dumnezeu vă este Tată, Ci diavolul, pentru că, iată, Că voi, cu toții, vă siliți, Ca poftele, să-i împliniți. El, ucigaș, s-a arătat, De la-nceput și nu a stat În adevăr, fiindcă-n el Nu este adevăr, defel. Întotdeauna, când mințește, Din ale sale doar, vorbește. În acest fel, ni se arată Că este al minciunii tată.


„Mult crezi că-ți va mai merge ție? Om rău și plin de viclenie, Tu, fiu de drac, tu, om al firii, Vrăjmaș crunt al neprihănirii, Nu vei mai înceta tu, oare, Să strâmbi, a Domnului cărare?!


Și nu-i un lucru de mirare, Căci chiar Satan poate apare, Ca și un înger de lumină.


Însă, mă tem, acuma, iată, Când șarpele a reușit, Cu șiretlicul folosit, Pe Eva, să o amăgească, Să nu cumva să izbutească Să vă înșele și pe voi Și să vă-ntoarcă, înapoi, De la credința cea curată Ce, în Hristos, vă este dată.


A căror minte, dovedită Necredincioasă, e orbită, De dumnezeul cel pe care, Acum, al nostru veac îl are, Ca să nu vadă, luminând, Lumina blândă, izvorând Din Evanghelia lui Hristos – A Celui care, ne-ndoios, A fost, e, și va fi mereu, Chipul ce-L are Dumnezeu.


În cari trăiați odinioară, Prin mersul lumii, bunăoară, După puterea domnului Cari este al văzduhului – A duhului care-a ieșit Lucrând, mereu, neobosit, În lungul și în latul zării, În toți fiii neascultării.


După cum Iane – însoțit De Iambre – s-a împotrivit Lui Moise, tot așa, și ei – Adică oamenii acei – La adevăr, se-mpotrivesc, Ca și cei care se vădesc Cum că, de minte, sunt lipsiți, Și care-s, astfel, osândiți, În tot ceea ce-i cu privință La starea noastră de credință.


Înțelepciunea asta nu-i De sus venită, ci-i firească; E pământeană și drăcească.


Balaurul – furios – apoi, S-a dus să poarte un război, Cu rămășița ce-o avea Femeia, pentru că păzea Poruncile lui Dumnezeu Și pentru că ținea, mereu, Cu stăruință – oricând, sus – Mărturisirea lui Iisus.”


Astfel, balaurul cel mare – Șarpele din vechime, care, Satan și Diavol e chemat, Acela care a-nșelat Întreaga lume – s-a trezit, Că, pe pământ, e azvârlit. Zvârliți au fost, de-asemenea, Și îngerii ce îi avea.


De-a lămpii rază, niciodată, N-o să mai fie luminată. Glasuri de miri nu sunt în ea – Nici de mirese-asemenea. Toate, le va fi suferit, Pentru tot ce a făptuit: Pentru că negustorii cari Erau ai ei, au fost mai mari Decât toți ceilalți care sânt Pe fața-ntregului pământ; Pentru că fost-au amăgite Popoarele, fiind uimite De-a ei vrăjitorie mare;


Fiara, după ce-a fost învinsă, Ajunsa-n urmă a fi prinsă; Cu ea, prorocul mincinos A fost și el prins, ne-ndoios. El este cel care făcea Semne, cu care-i amăgea Pe toți cei cari au căpătat Semnul și-apoi, s-au închinat Icoanei fiarei. Amândoi, Prinși și-aruncați au fost apoi – De vii – într-un anume loc, Care e iazul cel de foc. Pucioasă, iazu-acela are Și arde fără încetare.


Iar diavolul cari i-a-nșelat, A fost, pe dată, aruncat, În iazul cel de foc, în care, Pucioasă e, unde își are Fiara un loc – neîndoios – Și cu prorocul mincinos. Acolo, fi-vor chinuiți Și au să fie-n veci munciți.


Peste lăcuste, împărat, Era un înger, așezat – Chiar îngerul Adâncului. E Abadon numele lui, Dacă e spus pe evreiește; Și-Apolion e, în grecește.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ