Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




2 Tesaloniceni 2:2 - Biblia în versuri 2014

2 Ca nu cumva, dragii mei frați, Să vă lăsați voi, clătinați, Așa de repede, cumva, În mintea voastră, de ceva: Nici de-o vorbire-amăgitoare Și-asemeni, nici de vreo scrisoare Care, s-ar presupune-apoi, Că ar veni chiar de la noi, Zicând că ziua – negreșit – A Domnului, a și venit.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

2 să nu vă lăsați clătinați sau tulburați așa de repede în mintea voastră nici de vreun duh, nici de vreun cuvânt, nici de vreo scrisoare ca venind din partea noastră, care spune că ziua Domnului a și venit.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 (În primul rând,) să nu vă schimbați convingerile pe care deja le aveți cu privire la „ziua Stăpânului”. Să nu acceptați ca adevărată afirmația care susține că deja a venit această „zi”. Să o respingeți (ca falsă) chiar dacă cineva ar pretinde că v-o prezintă ca pe o învățătură specială sau că această concepție ar exista în vreo epistolă scrisă de noi!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 să nu vă [lăsați] tulburați repede la minte sau înspăimântați nici de vreun duh, nici de vreun cuvânt, nici de vreo scrisoare ce [pare] a fi de la noi, cum că ziua Domnului ar fi aproape!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Română Noul Testament Interconfesional 2009

2 să nu vi se tulbure aşa de uşor mintea şi să nu vă înspăimântaţi de vreun duh, nici de vreun cuvânt şi nici de vreo scrisoare care ar părea venită de la noi, cum că ziua Domnului ar fi sosit deja.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 să nu vă lăsați clătinați așa de repede în mintea voastră și să nu vă tulburați de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă ca venind de la noi, ca și cum ziua Domnului ar fi și venit chiar.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




2 Tesaloniceni 2:2
27 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Celui care a dovedit Inimă tare, Tu îi dai Pacea pe cari doar Tu o ai, Pentru că Tu Doamne-ai văzut Că el, în Tine, s-a-ncrezut.


Casa lui David, înștiințată, A fost atuncea, de îndată, Că „Sirienii înarmați În Efraim sunt așezați!” Ahaz, atunci, s-a-nspăimântat Și-al său popor a tremurat, Așa precum clătinați sânt Copacii cei bătuți de vânt.


Dar dacă ar veni, apoi, Un om, doar cu minciuni, la voi, Zicând: „Am să vă prorocesc Și despre vin am să vorbesc Sau despre băutură tare”, Omul acela va apare, Pentru poporul din ăst loc, Că este bun a fi proroc!


Că au să fie mulți Hristoși, Și mulți prorocii mincinoși. Vor face semne, minuni mari, Să-nșele chiar și pe cei cari Au fost aleși. Luați aminte! –


Când, de războaie, auziți, Când vești de lupte doar, găsiți, Pe buzele oamenilor, Nu vă speriați de vorba lor; Căci lucrurile auzite – Toate – vor trebui-mplinite. Să nu vă temeți, nicidecum – Sfârșitul nu va fi acum.


Dacă răbdare arătați, Voi, sufletul, vi-l câștigați.”


Când, de războaie, vești, găsiți, Când, de răscoale, auziți, Nu vă speriați, căci împlinite Vor trebui cele-auzite. Dar orice se va fi-ntâmplat, Sfârșitul nu va fi îndat’.


„Să fiți tari, să nu vă lăsați, În inimi, a fi tulburați! Aveți credință-n Dumnezeu


Eu vă dau, vouă, pacea Mea – N-o dau cum lumea ști s-o dea. În inimi, nu vă tulburați, Și nici să nu vă-nspăimântați.


Să știți că El, pân’ la sfârșit, Vă întărește, negreșit, Ca fără vină să fiți voi, Când se va-ntoarce înapoi, Din slăvile cerești – de sus – Al nostru Domn, Hristos Iisus.


În toate – duhurile lor – Supuse sunt, prorocilor.


Iată, acum dar – după mine – Ceea ce cred că este bine: În aste vremi, de strâmtorare, Eu mă gândesc că, fiecare, Neîncetat, să se vegheze, Și-așa cum e, să se păstreze.


Seamă luați dar, bine, voi, Ca vorbele deșarte-apoi, Să nu vă-nșele, căci se știe, Că a lui Dumnezeu mânie, Cade pe cei ne-ascultători.


Fără ca nimeni, dintre voi, Să nu se clatine apoi, Când e-n necaz, căci bine știți, Că la acestea, rânduiți, Suntem acum. Luați aminte


Într-adevăr, am spus oricui – Eu – prin Cuvântul Domnului, Că, dintre cei ce s-or găsi În viață-atunci când va sosi Domnul, din ceruri, nimenea, Cu nici un chip, nu va putea S-o ia în fața celor care Au adormit. Când Domnul are


Căci între voi, bine se știe, Că ziua Domnului apare, Asemenea hoțului care Pândește, noaptea, așteptând.


Deci, fraților, rămâneți tari Și-nvățăturile pe cari Voi, prin viu grai, le-ați auzit – Sau prin scrisori le-ați dobândit – Să le păziți, fără-ncetare, Ținând, de ele, fiecare.


Urările de sănătate, Le-am scris eu, Pavel, al vost’ frate. Acesta este semnul meu, Pus, în epistole, mereu.


Fiara, după ce-a fost învinsă, Ajunsa-n urmă a fi prinsă; Cu ea, prorocul mincinos A fost și el prins, ne-ndoios. El este cel care făcea Semne, cu care-i amăgea Pe toți cei cari au căpătat Semnul și-apoi, s-au închinat Icoanei fiarei. Amândoi, Prinși și-aruncați au fost apoi – De vii – într-un anume loc, Care e iazul cel de foc. Pucioasă, iazu-acela are Și arde fără încetare.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ