2 Tesaloniceni 1:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ De-aceea, noi ne lăudăm – Când, în Biserici, ne aflăm – Cu voi, pentru credința mare, Pentru statornicia care – Când, în necazuri, vă aflați – Mereu, știți să le arătați.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁴ De aceea noi înșine ne lăudăm cu voi în bisericile lui Dumnezeu, datorită răbdării și credinței voastre în toate persecuțiile și necazurile pe care le îndurați.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ Noi ne lăudăm cu voi în comunitățile (slujitorilor) lui Dumnezeu, vorbind despre răbdarea și credința care vă caracterizează în timp ce suportați toate persecuțiile și necazurile.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ astfel încât noi înșine ne lăudăm cu voi în Bisericile lui Dumnezeu pentru statornicia voastră și credința în toate persecuțiile voastre și în strâmtorările pe care le suportați.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁴ Astfel, noi înşine ne lăudăm cu voi în Bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia şi credinţa voastră în toate persecuţiile şi necazurile pe care le suferiţi.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ De aceea ne lăudăm cu voi în Bisericile lui Dumnezeu pentru statornicia și credința voastră în toate prigonirile și necazurile pe care le suferiți.

2 Tesaloniceni 1:4 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Romani 12:12

Plini de nădejde, să sperați – Mereu – și să vă bucurați. Când, în necazuri, vă găsiți, Răbdare, vreau, să dovediți. În rugăciuni, trebuie-apoi, Stăruitori ca să fiți voi.

Romani 2:7

Anume, grijă va avea, Atuncea, El, ca să le dea, Viața cea veșnică, cerească, Celor ce au să dovedească Precum că ei au căutat, Prin stăruință, ne-ncetat, În bine doar – strunindu-și firea – Slava și cinstea, nemurirea.

Romani 8:25

Pe când, însă, dacă noi știm, Mereu, ca să nădăjduim În ceea ce noi nu vedem, Răbdare, s-așteptăm, avem.

1 Corinteni 7:17

„În colo, vreau ca fiecare Să își păstreze starea-n care A fost, de Domnul, așezat, Atuncea când a fost chemat. Aceasta e o rânduială, Pe care – fără îndoială – Eu, peste tot, am așezat-o Și, în Biserici, am lăsat-o.

2 Corinteni 12:10

De-aceea, chiar îmi pare bine, Și simt plăcere-n încercări, În slăbiciuni, în defăimări, În prigoniri și în nevoi, Precum și-n strâmtorări apoi, Pe cari le sufăr, în Hristos. Căci dacă-s slab, neîndoios, Atunci, am o putere mare, Ce mă va face să fiu tare.”

2 Corinteni 7:14

Și dacă eu am cutezat, Încât, puțin, m-am lăudat, Atunci, în fața lui, cu voi, N-am fost dat de rușine-apoi; Căci după cum, când am vorbit, Doar adevărul l-am rostit, La fel și-acum, lauda noastră, Cu voi – cu adunarea voastră – Față de Tit, e-ntemeiată Și-i, pe deplin, adevărată.

2 Corinteni 7:4

Astfel, în voi – în fiecare – Încredere am, foarte mare, Și am tot dreptul, mai apoi, De a mă lăuda, cu voi. De mângâiere, plin sunt eu, Și-mi saltă inima, mereu, De-o mare bucurie-aleasă, Chiar când necazuri ne apasă.

2 Corinteni 9:2

Știu că aveți bunăvoință, Pentru că ea îmi dă putință, Ca-n Macedonia, apoi, Să mă pot lăuda, cu voi, Că, în Ahaia, negreșit, Totul, de-un an, este sfârșit. Iar râvna voastră, am aflat, Cum că, pe mulți, i-a-mbărbătat.

2 Corinteni 9:4

Dacă, din Macedonia, Unii, să mă-nsoțească-or vrea – Și gata, n-o să vă găsim – N-aș vrea ca, rușinați, să fim, În toate-acestea-n urmă, noi (Ca să nu zic, mai bine, „voi”), Pentru încrederea pe care Eu o aveam, în fiecare.

1 Tesaloniceni 1:3

Când Tatălui, Îi stăm ‘nainte, De voi, ne-aducem noi, aminte, Și de lucrarea de credință Ce-o săvârșiți, cu sârguință, De osteneala arătată, În dragostea voastră curată, Precum și de nădejdea voastră – Pe care, în credința noastră – O țineți, cu tărie, sus, În Domnul nost’, Hristos Iisus!

1 Tesaloniceni 2:14

Necontenit, voi ați călcat, Pe urmele ce le-au lăsat Bisericile Celui Sfânt, Care-n Hristos, aflate sânt, Și-au împânzit toată Iudeea. Ați suferit, după aceea, Nenumărate rele-apoi, Pe care, cei de-un neam cu voi, Vi le-au făcut, neîncetat, Precum și ele au răbdat Răul ce li s-a făcut lor Din pricina Iudeilor.

1 Tesaloniceni 2:19

Cine-i nădejdea ce-o simțim, Ori bucuria ce-o primim, Sau cine e cununa care, A noastră slavă, doar o are? În fața lui Iisus, apoi, Nu sunteți, toate-acestea, voi? Nu ne sunteți, mândrie, oare, Atunci când Domnul va apare?

2 Tesaloniceni 3:5

Domnul să-ndrepte, tot mereu, Spre dragostea lui Dumnezeu Și spre răbdarea lui Hristos, Inima voastră, ne-ndoios!

Evrei 10:36

Răbdare-acum, dragii mei frați, Voi trebuie să arătați, Ca după ce ați împlinit Tot ceea ce a trebuit – Adică după ce-ați făcut Ceea ce Dumnezeu a vrut – S-ajungeți de a fi primit Tot ce va fost făgăduit.

Evrei 6:12

Încât, să nu vă leneviți, Nicicând apoi, ci să pășiți Pe urmele acelea care, Doar prin credință și răbdare, Vă vor aduce-apoi, putința, De-a moșteni făgăduința.

Evrei 6:15

Avram, atunci, a așteptat, Plin de răbdare, ne-ncetat, Și-n felu-acesta a primit, Tot ce i-a fost făgăduit.

Iacov 5:11

Noi, fericiți i-am denumit, Pe toți cei care au răbdat. Ați auzit, neîncetat, De Iov – de tot ce-a suferit – Și ați văzut ce-a dobândit, La urmă, prin a sa răbdare, Căci Domnu-i plin de îndurare Și-ntotdeauna – ne-ndoios – El se arată-a fi milos.

2 Petru 1:6

Cu cunoștința, înfrânarea; Lângă-nfrânări, puneți răbdarea, Iar cu răbdarea mai apoi, Evlavia, uniți-o voi.

Revelația 14:12

Aici este răbdarea lor, Adică cea a sfinților Aceia cari păzesc, mereu, Poruncile lui Dumnezeu Și-apoi, credința, lui Iisus.”