Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




2 Samuel 4:1 - Biblia în versuri 2014

1 Când Iș-Boșet a auzit Precum că Abner a murit, Simți că tot curaju-i piere Și că lipsit e, de putere. Atunci, întregul Israel Speriat fusese, ca și el.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

1 Când a auzit că Abner a murit în Hebron, lui Iș-Boșet, fiul lui Saul, i s-au înmuiat mâinile, și tot Israelul s-a îngrozit.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Când fiul lui Saul care se numea Iș-Boșet a auzit că Abner a fost omorât în localitatea Hebron, i-a dispărut curajul; și întregul Israel s-a cutremurat.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Când a auzit fiul lui Saul că Abnér a murit la Hebrón, i-au căzut mâinile și tot Israélul s-a îngrozit.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Când a auzit fiul lui Saul că Abner a murit la Hebron, mâinile i-au rămas fără putere și tot Israelul s-a înspăimântat.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Și fiul lui Saul a auzit că Abner murise la Hebron și i‐au slăbit mâinile și tot Israelul s‐a tulburat.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




2 Samuel 4:1
11 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Îngăduiește-mi împărate, Să plec, căci vreau, pe ne-așteptate, Să îl lovesc. El – negreșit – Acuma este obosit, Iar brațele îi sunt trudite. Am să-l ajung pe nesimțite, Iar cei ce sunt cu el aflați, Atuncea vor fugi, speriați. Astfel, eu cred că reușesc, Pe împărat doar, să-l lovesc.


Tocmai în acel timp, Abner – Cel care, fiu, îi e, lui Ner, Și care fost-a cel mai mare Peste oștirea cea pe care Saul, cu sine, o avuse – Pân’ la Mahanaim se duse. Pe Iș-Boșet, cu el, l-a dus – Fiul lui Saul – și l-a pus


Abner se-ntoarse înapoi Și spre Hebron a mers apoi. Când în cetate a intrat, Ioab, deoparte, l-a chemat, Dorind ca să-i vorbească-n taină. Când a venit, el – de sub haină – Și-a scos, îndată, sabia Și-n pântec l-a lovit, cu ea, Încât Abner s-a prăbușit, Jos, la pământ, și a murit. Ioab l-a răzbunat, astfel, Pe frate’ său, pe Asael.


Atuncea, oamenii din țară Întreg poporul îl speriară, Împiedicându-l să pornească Și-o casă nouă să zidească.


Oameni-aceștia căutau Să ne-nspăimânte, căci ziceau: „Li se înmoaie inima, Iar lucrul, nu și-l vor urma.” Doamne, al nostru Dumnezeu, Tu întărește-mă, mereu!


De-aceea, mâinile slăbesc, Iar inimile se topesc.


„Vă întăriți voi, mâini slăbite, Care sunteți slăbănogite! Vă întăriți genunchi! Tari stați, Voi cei care vă clătinați!


Cel care e încoronat În Babilon drept împărat, Aude vestea, se-ngrozește, Vlaga din brațe-l părăsește Și-l doare spaima ce îl paște, Ca pe-o femeie care naște…


„La vuietul venirii lor, Scade tăria brațelor Și-o groază mare-apoi ne paște, Ca pe femeia care naște.”


Când va veni timpul acel, Ierusalimului astfel I se va spune: „Nu te teme Tu, de nimic, în orice vreme! Sionule, să te zorești Și brațele să-ți întărești!”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ