2 Samuel 24:19 - Biblia în versuri 2014

¹⁹ David s-a dus și a făcut Ceea ce Domnul i-a cerut.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹⁹ David s-a dus acolo, ascultând de cuvântul pe care îl poruncise Domnul prin Gad.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁹ David s-a dus și a făcut exact cum îi poruncise Iahve prin Gad.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁹ Davíd a mers, după cuvântul lui Gad, după cum poruncise Domnul.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁹ David s-a suit, după cuvântul lui Gad, cum poruncise Domnul.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁹ Și David s‐a suit după cuvântul lui Gad, cum poruncise Domnul.

2 Samuel 24:19 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 6:22

Noe, pe toate, le-a făcut, Așa cum Domnul a cerut.

2 Samuel 24:18

În acea zi, Gad a venit, La David și a glăsuit: „Du-te în aria pe care Aravna-n stăpânire-o are, Și un altar al Domnului Zidește, pe câmpia lui.”

2 Samuel 24:20

Aravna-n zare s-a uitat Și l-a văzut pe împărat, Cu slujitorii săi, venind, Către al său ogor, grăbind. Fugind, în cale le-a ieșit, S-a închinat și le-a vorbit:

1 Cronici 21:19

David s-a dus și a făcut Așa precum i s-a cerut.

2 Cronici 20:20

Când zorii zilei au venit, Întreg poporul a pornit Către Tecoua, pustiu care Se întindea în depărtare. Ieșind în față, Iosafat, Către popor a cuvântat: „Voi – cei din Iuda adunați – Cei în Ierusalim aflați, Nădejde să aveți mereu, În al nost’ Domn și Dumnezeu, Căci astfel fi-veți întăriți. Izbândă o să dobândiți, Crezând cuvântul Domnului, Rostit prin toți prorocii Lui.”

2 Cronici 36:16

Dar oameni-au batjocorit Prorocii care au venit Din partea Domnului; râdeau De vorbele ce le spuneau, Sporind mânia Domnului Față de-ntreg poporul Lui.

Neemia 9:26

În urmă, ei s-au răzvrătit În contra Ta și-au părăsit Legea pe care-ai rânduit-o, Pe cari, prin Moise, au primit-o. Pe-ai Tăi proroci, ei i-au ucis Și n-au păzit ce era scris. La mari ocări, față de Tine, Ei s-au dedat, văzut-ai bine.

Evrei 11:8

Tot prin credință, a plecat Avram, când Domnul l-a chemat, În locul pe care-l avea, În stăpânire, să îl ia. El n-a avut, deci, nici o știre, De viitoarea moștenire, Dar L-a crezut, cu-adevărat, Pe Dumnezeu, și a plecat, Așa precum i s-a cerut, Făr’ ca nimic să fi știut.