Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




2 Samuel 22:46 - Biblia în versuri 2014

46 Fiii străinului leșină, Căci a lor inimă e plină De-un tremur cari, spre ea, se suie, Când eu pornesc din cetățuie.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

46 Fiii străinului îngălbenesc și ies tremurând din fortărețele lor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

46 Fiii străinului îngălbenesc și ies tremurând din fortărețele lor!»

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

46 Fiii străinilor și-au pierdut vlaga, ies tremurând din locurile lor de refugiu.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

46 Fiii străinului leșină de la inimă, tremură când ies din cetățuie.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

46 Fiii străinului se vor veșteji și vor ieși tremurând din întăriturile lor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




2 Samuel 22:46
7 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

În peșterile cele-adânci, Care-s aflate printre stânci, Și-n crăpăturile pe care Fața pământului le are, Toți oameni au să voiască – Atunci – să se adăpostească, Mânați de frica Domnului Și slava măreției Lui, Căci Domnul are să pornească, Pământul, să îl îngrozească.


În peșterile cele-adânci, Ce sunt aflate printre stânci, Și-n crăpăturile pe care Fața pământului le are, Toți oameni au să voiască – Atunci – să se adăpostească, Mânați de frica Domnului Și slava măreției Lui, Căci Domnul are să pornească, Pământul, să îl îngrozească.


Toți am ajuns niște spurcați. Suntem cu toții, necurați. Despre-ale noastre fapte bune, Ajuns-am ca să putem spune Că sunt precum un strai mânjit. Ca frunzele ne-am ofilit Și de nelegiuiri apoi, Ca și de vânt duși suntem noi.


Dacă pe vârful muntelui Cari este al Carmelului, Să se ascundă vor căta, Și de acolo-i voi sălta. Dacă ar vrea ca să pătrundă Și-n fundul mării să se-ascundă, De-a Mea privire n-au să scape Nici în acel noian de ape, Căci șarpelui îi poruncesc Să-i muște și îi izgonesc.


Vor linge pulberea, speriate, Ca șarpele, tremurătoare, Asemeni unor târâtoare. Ieși-vor din a lor cetate Și vor veni înspăimântate În fața Celui cari, mereu, Ne este Domn și Dumnezeu.


Când zorii zilei au venit, Iar soarele a răsărit, Căldura lui dogoritoare Usucă iarba: a ei floare Se va desprinde în tăcere Și-ntreaga-i frumusețe piere. Așa e și cu cel bogat: Cu iarba e asemănat Și se va ofili, astfel, În drumurile lui, și el.


S-au înțeles astfel și-apoi, La Filisteni s-au dus cei doi. Străjile cari i-au observat, În acest fel, au cugetat: „Evreii care s-au pitit Prin găuri, iată-i, au ieșit.”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ