21 Însă la voi – după cum știm – Este un om, din Efraim. Șeba, se cheamă omul – iată – Iar Bicri este al său tată. Omul acel și-a ridicat Brațul, spre-al nostru împărat. Dați-l încoace, căci plecăm Și-n pace o să vă lăsăm!” Ea spuse: „Fii încredințat Că o să-ți fie aruncat, Îndată, capul omului.”
21 Nu așa stau lucrurile. Însă un bărbat din muntele lui Efraim, pe nume Șeba, fiul lui Bicri, a ridicat mâna împotriva regelui, împotriva lui David. Dați-mi-l doar pe el și mă voi îndepărta de cetate. Femeia i-a zis lui Ioab: ‒ Iată, capul lui îți va fi aruncat peste zid.
21 Nu vreau acest lucru! Dar un om din regiunea muntoasă a urmașilor lui Efraim – numit Șeba – fiul lui Bicri, s-a revoltat împotriva regelui: împotriva lui David. Dați-mi-l doar pe el; și mă voi îndepărta de oraș!” Femeia i-a zis lui Ioab: „Bine. Capul lui îți va fi aruncat de pe zid!”
21 Nu este așa! Ci un om din muntele Efraím, Șéba, fiul lui Bicrí, și-a ridicat mâna împotriva regelui Davíd. Dați-l numai pe el și voi pleca de lângă cetate!”. Femeia i-a zis lui Ióab: „Iată, capul lui îți va fi aruncat peste zid”.
21 Nu este așa! Dar un om din muntele lui Efraim, numit Șeba, fiul lui Bicri, a ridicat mâna împotriva împăratului David; dați-l încoace numai pe el, și mă voi depărta de cetate.” Femeia a zis lui Ioab: „Iată, capul lui îți va fi aruncat peste zid.”
21 Nu așa stă lucrul, ci un bărbat din ținutul muntos al lui Efraim, cu numele Șeba, fiul lui Bicri, și‐a ridicat mâna împotriva împăratului, împotriva lui David; dați‐l numai pe el în mâna mea și mă voi depărta de cetate. Și femeia a zis lui Ioab: Iată, capul său ți se va arunca peste zid.
Pe-atunci, acolo, viețuia Un om cari, Șeba, se numea. Fiul lui Bicri, era el, Din Beniamin fiind, de fel. Om de nimic, s-a dovedit Șeba a fi. El a venit Și-apoi, din trâmbiță-a sunat Spunând, când toți s-au adunat: „Să știți dar, foarte bine, voi, Că nici o moștenire, noi N-avem cu David – cu cel care Părinte, pe Isai, îl are! De-aceea, zic în acest fel: Toți oamenii din Israel, La corturile lor, apoi, Să se întoarcă, înapoi!”
Când vorbele i-au auzit, Israeliții s-au grăbit Să-l părăsească pe-mpărat Și-apoi, pe Șeba, l-au urmat. Numai bărbații cei pe care Țara lui Iuda-n ea îi are, Drept credincioși s-au arătat Și-l însoțiră pe-mpărat, Pân’ la Ierusalim apoi.
Peste cei trei, pus cel mai mare, Fusese Abișai, cel care, Fiu al Țeruiei, se vădea, Iar pe Ioab, frate-l avea. El, sulița, și-a învârtit Și-atunci trei sute au pierit, Dintre vrăjmași. În acest fel, E cunoscut în Israel, Iar dintre cei trei, s-a vădit A fi apoi, cel mai vestit.
Ieroboam a fost, la fel, Contra lui Solomon, și el. Ieroboam este cel care, Drept tată, pe Nebat, îl are. De neam, fusese Efratit Și din Țereda a venit. O văduvă care se cheamă Țerua, fost-a a lui mamă.
Când au primit aceste vești Scrise de Iehu, i-au luat Și capetele le-au tăiat Fiilor împăratului, Spre a-mplini porunca lui. În urmă-n coșuri ei le-au pus Și-apoi la Izreel le-au dus.
„E bine tot, fii liniștit” – Zise Ghehazi. „Am venit Pentru că, iată, m-a trimis Stăpânul meu care a zis: „Doi tineri mi-au venit acum. Ei străbătut-au un lung drum, Căci vin din muntele pe care, Neamul lui Efraim îl are În stăpânire. S-au oprit La mine, de au poposit, Pentru că tinerii acei Fii de proroci sunt. Pentru ei, Vreau un talant de-argint, de ai, Și două straie să îmi dai.”
Iată, pe Israel, apoi, Îl voi aduce înapoi, Pentru că pe a lui pășune, După aceea, îl voi pune. Va sta-n Basan și în Carmel, În Efraim și-apoi, la fel, În Galaad o să mai pască Și foamea o să-și potolească.
Când vremea i s-a împlinit, Marele preot a murit. Atuncea Eleazar – cel care Părinte, pe Aron, îl are – La Ghibeat-Fineas a fost dus. Acolo, în mormânt l-au pus, În locul ce îl stăpânea Fineas, feciorul ce-l avea. Locul acela îl găsim, În muntele lui Efraim.
El fost-a-n urmă îngropat Pe un pământ ce i s-a dat Atunci când țara s-a-mpărțit, Într-un ținut ce s-a numit Timnat-Heres și îl găsim În muntele lui Efraim. Locul în cari l-au îngropat, La miază noapte e aflat, De un alt munte din ținut, Care, drept Gaș, e cunoscut.
Pentru a nu-i lăsa scăpare, Soli, Ghedeon iute-a trimis, Care în acest fel au zis, În muntele lui Efraim: „Haidem cu toții, să ieșim, Să-i ținem piept lui Madian, Pân’ la Bet-Bara și Iordan! Să le tăiem dar oștilor, Intrarea-n vadul apelor!” Bărbații care s-au găsit În Efraim, s-au repezit Și-au ocupat, în calea lor, Îndată, vadul apelor, Pân’ la Bet-Bara și Iordan, Spre a-l opri pe Madian.
Iar celor ce l-au însoțit, În felu-acesta, le-a vorbit: „Să mă ferească Dumnezeu, Să-i fac vreun rău, domnului meu! Asupra împăratului Cari este unsul Domnului, Eu – mâna – n-am să mi-o ridic Să-i fac vreun rău, oricât de mic!”
David i-a zis, lui Abișai: „Să nu-l omori, căci voie n-ai! El este unsul Domnului! Cine va fi-mpotriva lui? Cine e cel ce l-a lovit, Fără să fie pedepsit?