2 Samuel 20:19 - Biblia în versuri 2014

¹⁹ Iată, astă cetate mare E-n numărul acelor care Cele mai credincioase sânt, Pe al lui Israel pământ, Și pot să-ți spun, în acest fel, Că ea e mamă-n Israel! De ce vrei tu ca să lovești Cetatea și s-o nimicești? Vrei tu ca moștenirea care Al nostru Dumnezeu o are, Să o zdrobești? Crezi că faci bine?”

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹⁹ Noi suntem una dintre cetățile pașnice și credincioase ale lui Israel, iar tu cauți să distrugi o cetate care este o mamă în Israel. De ce vrei să înghiți moștenirea Domnului?

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁹ Noi suntem unul dintre orașele pacifiste și loiale (lui David) din Israel; iar tu intenționezi să distrugi un oraș care este (ca) o mamă în acest teritoriu. De ce vrei să decimezi moștenirea lui Iahve?”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁹ Eu sunt dintre cei care caută pacea și adevărul în Israél, iar tu cauți să faci să piară o cetate și o mamă în Israél? De ce vrei să nimicești moștenirea Domnului?”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁹ Eu sunt una din cetățile liniștite și credincioase din Israel, și tu cauți să pierzi o cetate care este o mamă în Israel! Pentru ce ai nimici tu moștenirea Domnului?”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁹ Eu sunt iubitoare de pace și credincioasă în Israel; tu cauți să pierzi o cetate și pe o mamă în Israel? Pentru ce voiești să înghiți moștenirea Domnului?

2 Samuel 20:19 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 18:23

De Domnul, s-a apropiat Și-a îndrăznit de-a întrebat: „Aceiași soartă vor avea Și buni și răi, asemenea? Pe toți, Tu ai să-i nimicești?

2 Samuel 14:16

Merg dar, și-n fața lui voi sta, Căci poate, mă va asculta Și poate că atuncea, eu – Precum și-acest copil al meu – Vom fi scăpați de-aceia care Au căutat, cu-nverșunare – Necontenit – să ne lovească, Voind ca să ne nimicească, Din moștenirea Domnului, Din mijlocul poporului.”

2 Samuel 17:16

Lui David, voi să-i dați de știre Despre această uneltire. Să-i spuneți dar: „Ia seama bine: Nu sta-n câmpii, când noaptea vine, Ci spre pustie s-o apuci. Cât mai departe să te duci, Să nu puteți a fi loviți Cu toți-apoi, și să pieriți.”

2 Samuel 20:18

„La noi, a fost un obicei: Dacă ceva se petrecea, Toată suflarea își spunea: „Mergem în Abel, să-ntrebăm, Să știm dar, cum să procedăm”, Iar pricinile cari erau, În felu-acesta, se-ncheiau.

2 Samuel 20:20

„Departe acest gând, de mine!”– Zise Ioab. „Eu nu voiesc, Cetatea să o nimicesc!

2 Samuel 21:3

„Ce pot să fac eu, pentru voi?”– I-a întrebat David, apoi, Pe cei din Gabaon. „Ce vreți Sau ce nemulțumiri aveți? Ce ispășire pot să fac, Pentru ca să vă fiu pe plac, Iar moștenirea cea pe care Al nostru Dumnezeu o are S-o binecuvântați și voi, Ca foamea să-nceteze-apoi?”

1 Regi 8:53

Căci Tu ești Cel ce ne-a ales Și dintre neamuri ne-a cules, Drept moștenire să Îți să fim Și-apoi, mereu, să Te slujim. În felu-acesta ne-ai vorbit, Prin Moise, când i-ai izbăvit Pe-ai noști’ părinți, precum se știe, Din a Egiptului robie!”

Psalmi 106:5

Neprețuita bucurie, Pe care Tu, mereu, o dai, Aleșilor pe care-i ai. Arată-mi fericirea lor, Lăsată pentru-al Tău popor, Să pot a mă mândri și eu, Cu moștenirea Ta, mereu!

Psalmi 124:3

De vii ei ne-ar fi înghițit, Căci tare rău s-au mâniat.

Psalmi 33:12

Ferice de poporul care, Drept Dumnezeu, pe Domnu-l are! Ferice dar, poporului Cari este moștenirea Lui!

Psalmi 78:71

Să îl așeze drept păstor, Peste întregul Său popor,

Ieremia 51:34

„Căci Nebucadențar – cel care În Babilon este mai mare, Pentru că este împărat – M-a nimicit și m-a mâncat. Ca un vas gol, el m-a făcut, Iar pântecul și l-a umplut Cu ce aveam mai scump. La fel Ca un balaur, a fost el, Iar după ce mi-a înghițit Tot ce-am avut, m-a izgonit.

Ieremia 51:44

Pe Bel, în Babilon apoi, Îl pedepsesc și smulge-voi, Din a lui gură, negreșit, Tot ceea ce a înghițit, Iar neamurile, în ăst fel, N-au să se-ngrămădească-n el! Nici zidul Babilonului – Care se află-n jurul lui – Nu va avea, atunci, scăpare, Căci nu va scăpa de surpare!

Plângerile 2:16

Iată, cei ce te dușmănesc Își deschid gura și vorbesc În contra ta. Scrâșnesc furioși Și fluieră victorioși, Zicând: „Iată, am biruit-o! Am izbutit de-am înghițit-o!” „Aceasta-i ziua cea pe care O așteptam, cu nerăbdare, Și iată că acum putem Ca în sfârșit să o vedem!”

Plângerile 2:2

Fără de milă, a surpat Domnul – când S-a înfuriat – Și locuințele pe care Iacov, în lume, le mai are. Făcut-a-n marea Lui urgie, Ca dărâmat, atunci, să-i fie Fiicei lui Iuda, zidul care Îi folosea la apărare Și prăvălite la pământ, Întăriturile ei sânt. Domnul făcut-a de ocară Împărăția, a ei țară, Precum și pe aceia cari Se dovedeau a fi mai mari.

Plângerile 2:5

Ca un vrăjmaș ajuns-a El: L-a nimicit pe Israel, Palatele i le-a surpat, Întărituri i-a dărâmat, Încât doar lacrimi și suspine, Peste-a lui Iuda fiică, vine.

Numeri 16:32

Pământul, gura, și-a deschis Și i-a-nghițit pe toți, îndată. Ceata, de Core adunată, A fost, de-asemeni, înghițită, Precum și-averea dobândită De oamenii aceia trei Și de cei care-au fost cu ei.

Numeri 26:10

A despicat, într-o clipită, Pământul, ca să îi înghită, Fiind și Core înghițit. Focul, apoi, a mistuit Pe două sute cincizeci fii, Din ai lui Israel copii. Aceștia toți – prin moartea lor – Pildă au fost, pentru popor.

1 Corinteni 15:54

Când acest trup, ce este pus La putrezire-a fi supus, Se va-mbrăca-n neputrezire, Și când, ăst trup – care, din fire, Fusese slab și trecător – Va deveni nemuritor, Să știți, atunci, că se-mplinește Cuvântul cari, astfel, vorbește: „Iată că moartea-i biruită – De biruință-i înghițită.

2 Corinteni 5:4

Chiar dacă gemem, apăsați, În cortu-acesta, dezbrăcați, Nu vrem să fim, de el apoi, Ci, îmbrăcați, voim ca noi Să fim, cu trupul cel ceresc, Peste cel care-i pământesc, Spre-a fi, de viață, înghițit Tot ce e-n noi, morții, sortit.

Deuteronom 20:10

„Când ai s-ajungi la o cetate, Cu cari urmează a te bate, Iată ce vei avea a face: Întâi, ai să o-mbii cu pace.

Deuteronom 32:9

Pentru că partea Domnului Este acest popor al Lui. Din Iacov, este neamu-acel, Pe care-l moștenește El.

1 Timotei 2:2

Pentru cei cari sunt împărați, Sau dregători sunt înălțați, Ca viața s-o aveți tihnită Și pașnică și liniștită, În cinste numai, și-n lumină, Cu o evlavie deplină.

Judecători 5:7

Mai marii, din popor, erau Fără putere, tot mereu. Atunci însă, venit-am eu – Debora – și, de bună seamă, M-am ridicat, ca și o mamă, Pentru întregul Israel.

1 Samuel 10:1

Într-o sticluță, Samuel Avut-a untdelemn. Astfel, De Saul s-a apropiat Și pe-al său cap l-a revărsat. Apoi l-a sărutat și-a spus: „Nu te-a uns Domnul, spre-a fi pus Drept căpetenie astfel, Peste întregul Israel, Peste poporul Domnului Cari este moștenirea Lui?

1 Samuel 26:19

Ascultă-l dar, pe robul tău, Și-apoi să judeci cu dreptate, Tot ce-ți voi spune, împărate. Dacă cumva, e Dumnezeu Cel ce te-ațâță, tot mereu, În contra mea, zic să primească Mirosul ce-o să-l răspândească Un dar, ce este de mâncare, Adus de noi, de fiecare. Dar dacă nu e Dumnezeu, Ci ațâțat ești tu, mereu, De către oameni, să se știe Că blestemați doresc să fie, În fața Domnului ceresc, Fiindcă ei mă izgonesc Din moștenirea cea pe care Al nostru Dumnezeu o are, Zicând: „Să pleci, unde voiești, La domni străini, ca să slujești.”