Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




2 Samuel 20:13 - Biblia în versuri 2014

13 După ce-a fost, din drum, luat Amasa, toți s-au adunat Și după Șeba au pornit Căci cu Ioab, s-au însoțit.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

13 După ce a fost luat din drum, toți oamenii l-au urmat pe Ioab în urmărirea lui Șeba, fiul lui Bicri.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 După ce corpul lui Amasa a fost luat din drum, toți oamenii l-au urmat pe Ioab care îl urmărea pe Șeba, fiul lui Bicri.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 După ce a fost luat din drum, toți oamenii care erau după Ióab au plecat să-l urmărească pe Șéba, fiul lui Bicrí.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 După ce a fost luat din drum, fiecare a urmat pe Ioab, ca să urmărească pe Șeba, fiul lui Bicri.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 După ce a fost scos din drum, toți bărbații au mers după Ioab să urmărească pe Șeba, fiul lui Bicri.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




2 Samuel 20:13
14 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Pe-atunci, acolo, viețuia Un om cari, Șeba, se numea. Fiul lui Bicri, era el, Din Beniamin fiind, de fel. Om de nimic, s-a dovedit Șeba a fi. El a venit Și-apoi, din trâmbiță-a sunat Spunând, când toți s-au adunat: „Să știți dar, foarte bine, voi, Că nici o moștenire, noi N-avem cu David – cu cel care Părinte, pe Isai, îl are! De-aceea, zic în acest fel: Toți oamenii din Israel, La corturile lor, apoi, Să se întoarcă, înapoi!”


Pe unul din oștenii lui, La căpătâiul mortului, De strajă, el l-a pus să stea, Pentru că omul trebuia Să spună celor ce treceau Și pe Amasa îl vedeau: „Pe David, vreți să îl slujiți, Sau cu Ioab, ați vrea să fiți? Cei cari pentru Ioab se-arată, Să îl urmeze, de îndată!”


Ioab a răscolit, astfel, Cu toți cei cari erau cu el, Prin semințiile pe care Poporul Israel le are. Locul spre care s-a-ndreptat, Abel-Bet-Maca, e chemat. Bărbați de seamă au venit Și cu Ioab s-au însoțit.


Acela care așezat Era-n Asiria-mpărat, La Ezechia și-a trimis, Îndată, soli. De la Lachis, Tartan cu Rab-Saris plecase. Rabșache li se-alăturase. La Ezechia-au mers cei trei, O oaste mare-având cu ei. Când la Ierusalim sosiră, Asirienii poposiră Lângă canalu-acela mare Ce vine de la iazul care, Mai sus, pe deal, este aflat, Chiar lângă drumul îndreptat Spre marginea ogorului Cari este-al ‘nălbitorului.


Neprihănitul e dator Să își păzească-al său picior De rele; sufletu-și păzește Cel care calea-și îngrijește.


Acela care, așezat, Era-n Asiria-mpărat, La Ezechia și-a trimis Îndată soli. De la Lachis, Rabșache-a fost ales să fie, Drept căpitan, peste solie. O oaste mare îl urmase Când către Iuda se-ndreptase. Când la Ierusalim sosiră, Asirienii poposiră Lângă canalu-acela mare Ce vine de la iazul care, Mai sus, pe deal, este aflat, Chiar lângă drumul îndreptat Spre marginea ogorului Cari este-al ‘nălbitorului.


Treceți pe porți! Un drum croiți Și-o cale să îi pregătiți Poporului! S-o curățați De pietre și să ridicați Un steag anume pus, sub soare, Să fluture peste popoare!


Dar pe Isaia l-a chemat Domnul și-astfel a cuvântat: „Ia-l pe-al tău fiu – pe-acela care Șear-Iașub, drept nume, are – Și la Ahaz în față-apoi, Degrabă să îi ieșiți voi, Pe drumul ‘nălbitorului La capătul canalului Prin care apa se golește Din iazul ce sus se găsește.


„Semne să îți așezi pe drum Și stâlpi să îți înalți acum. Ia seama dar, neîncetat, La drumul care l-ai urmat… Te-ntoarce tu, fiica pe care, Neamul lui Israel o are! Vino și locuiește iară, Cetățile din a ta țară!


Atuncea, ai lui Israel Feciori răspuns-au, în ăst fel: „Vom merge, fără încetare, Și vom urma doar drumul mare. Dacă din apa ta vom bea – Și turmele de-asemenea – Îți vom plăti prețul cerut, Atâta cât va fi făcut. Nimic nu-ți cerem – nu vom sta – Ci trecem doar, prin țara ta.”


Din Ierihon, când a ieșit Iisus – de gloată însoțit – Văzu un orb – un cerșetor – Cerând pomană tuturor. El se chemase Bartimeu Și era fiul lui Timeu.


Au mai stat mult de s-au gândit, Și-au cuvântat, în urmă: „Iată, În fiecare an, o dată, Este o mare sărbătoare În cinstea Domnului. Ea are, Numai la Silo, să se țină Și multă lume o să vină. La miazănoapte de Betel Se află Silo. Locu-acel E așezat spre răsărit, Față de drumul ce-a suit De la Betel și s-a-ndreptat Către Sihem. El e aflat La miazăzi de-acel ținut, Cari drept Lebona-i cunoscut.”


Vacile-apoi au apucat Pe drumul care s-a urcat Către Bet-Șemeș; au ținut Drumul și nu s-au abătut, Cu nici un pas, spre dreapta lui Și nici spre stânga drumului. Spre Israel se îndreptau, Iar vacile, mereu, mugeau. Mai marii Filistenilor, Au mers apoi, pe urma lor, Pân’ la hotarul cel pe care, Lângă Bet-Șemeș, țara-l are.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ