12 Amasa-n drum zăcea, trântit, Fiind, de sânge, năpădit. Oșteanul care a rămas La capul său, apoi, l-a tras Din drum, pe câmp, în loc ferit Și cu o haină l-a-nvelit, Căci oameni mulți, pe drum, treceau Și – îngroziți – la el, priveau.
12 Amasa zăcea în sânge, în mijlocul drumului. Când a văzut el că tot poporul se oprea, l-a tras pe Amasa din drum pe câmp și a aruncat o haină peste el.
12 Corpul lui Amasa stătea pe pământ în sânge, în mijlocul drumului. Slujitorul lui Ioab a văzut că toți luptătorii se opreau. Când a constatat el că fiecare om se oprea în dreptul lui Amasa, i-a tras corpul de pe drum pe câmp și l-a învelit cu o haină.
12 Amasá se rostogolea în sânge în mijlocul drumului. Dar omul acela a văzut că tot poporul se oprea, l-a tras pe Amasá de pe drum pe câmp și a aruncat o mantie peste el când a văzut că toți cei care ajungeau lângă el se opreau.
12 Amasa se rostogolea în sânge în mijlocul drumului, și omul acela, văzând că tot poporul se oprește, a tras pe Amasa din drum, pe un câmp, și a aruncat o haină pe el când a văzut că toți cei ce ajungeau lângă el se opreau.
12 Și Amasa se rostogolia în sânge în mijlocul drumului. Și când a văzut bărbatul acesta că tot poporul se oprea, a scos pe Amasa din drum pe câmp și a aruncat o haină deasupra lui, când a văzut că toți care veneau la el se opreau.
În fruntea oamenilor lui, Pe-Amasa, Absalom l-a pus. El – pe Amasa – l-a adus În locul lui Ioab, cel care Peste oșteni era mai mare. Al său părinte s-a numit Itra, fiind Israelit. Itra, la Abigal, se duse. Ea este fiica ce-o avuse Nahaș, și soră-i este ea, Țeruei care îl avea, Fiu, pe Ioab. Cu oastea lui,
Dar Asael nu s-a-nvoit Și-atuncea Abner l-a lovit, Cu sulița. Ea l-a străpuns, Și-adânc, în pântec, i-a pătruns, Încât prin spate i-a ieșit, Iar Asael a și murit. Cei care-acolo ajungeau, La al său trup, speriați, priveau.
Pe unul din oștenii lui, La căpătâiul mortului, De strajă, el l-a pus să stea, Pentru că omul trebuia Să spună celor ce treceau Și pe Amasa îl vedeau: „Pe David, vreți să îl slujiți, Sau cu Ioab, ați vrea să fiți? Cei cari pentru Ioab se-arată, Să îl urmeze, de îndată!”
Tu Doamne, îi vei omorî Și-n groapă îi vei pogorî, Pentru că toți cei însetați De sânge, nu vor fi cruțați, Iar cei cari înșelători sânt N-au să trăiască pe pământ, În pace, nici o jumătate Din zilele ce le-au fost date. Dar iată că în Tine, eu Mi-am pus încrederea, mereu!