2 Samuel 16:11 - Biblia în versuri 201411 Apoi, le zise și celor Care erau în jurul lor: „Cel cari, din mine, s-a-ntrupat Caută-acuma-nverșunat, Viața, să-mi ia. Dușman sunt eu, Pentru acest fecior al meu. Cu-atât mai mult sunt dușmănit, De omu-acesta, Beniamit. Lăsați-l dar, cu toți, în pace, Pentru că poate că el face Doar ceea ce i-a poruncit Domnul să facă, negreșit. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească11 Apoi David le-a zis lui Abișai și tuturor slujitorilor săi: ‒ Iată că propriul meu fiu, carne din carnea mea, încearcă să-mi ia viața. Cu atât mai mult acum beniamitul acesta! Lăsați-l să blesteme, căci Domnul i-a zis. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 201811 Apoi David le-a zis atât lui Abișai cât și tuturor slujitorilor lui: „Chiar fiul meu intenționează să mă omoare. Cu atât mai mult și-ar dori acum acest beniamit să mă vadă mort! Lăsați-l să blesteme; pentru că Iahve i-a spus să facă acest lucru! အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 202011 Davíd le-a zis lui Abișái și tuturor slujitorilor săi: „Iată, fiul meu, care a ieșit din trupul meu, caută viața mea; cu cât mai mult acest fiu al lui Beniamín! Lăsați-l să blesteme, căci Domnul i-a zis. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu11 Și David a zis lui Abișai și tuturor slujitorilor săi: „Iată că fiul meu, care a ieșit din trupul meu, vrea să-mi ia viața, cu cât mai mult beniamitul acesta! Lăsați-l să blesteme, căci Domnul i-a zis. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 193111 Și David a zis lui Abișai și tuturor robilor săi: Iată, fiul meu care a ieșit din măruntaiele mele îmi caută viața, cu cât mai mult dar acest Beniamit? Lăsați‐l și să blesteme, căci Domnul i‐a poruncit. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Pe-atunci, acolo, viețuia Un om cari, Șeba, se numea. Fiul lui Bicri, era el, Din Beniamin fiind, de fel. Om de nimic, s-a dovedit Șeba a fi. El a venit Și-apoi, din trâmbiță-a sunat Spunând, când toți s-au adunat: „Să știți dar, foarte bine, voi, Că nici o moștenire, noi N-avem cu David – cu cel care Părinte, pe Isai, îl are! De-aceea, zic în acest fel: Toți oamenii din Israel, La corturile lor, apoi, Să se întoarcă, înapoi!”
Pe când era în acel loc, S-a dus la templul lui Nisroc, Să se închine zeului. Ai săi feciori, asupra lui, Cu săbiile-au năvălit. L-au omorât și au fugit Apoi, în țara Ararat, Unde-adăpost au căutat. Primul său fiu era numit Adramalec. El a venit Cu Șarețer și amândoi, Cu săbiile – mai apoi – Pe al lor tată l-au tăiat. În locul lui, ca împărat, Peste-al Asiriei popor, A fost ales un alt fecior, Pe care Sanherib l-avea: Esar-Hadon, el se numea.
Atunci, un înger a venit, Trimis de Domnul, și-a lovit Oastea Asirienilor Precum și-a împăraților Care acolo se aflau Și-alăturea de ei mergeau Către Ierusalim. Îndată, Tabăra fost-a ridicată, Iar Sanherib s-a-ntors apoi, Cu toată oastea, înapoi. Ajuns acasă, a intrat În templul ce-a fost închinat În cinstea zeului pe care Poporul său drept domn îl are. Acolo-n templul zeului, Ai săi feciori, asupra lui, Cu săbiile-au tăbărât Îndată, și l-au omorât.
Ascultă-l dar, pe robul tău, Și-apoi să judeci cu dreptate, Tot ce-ți voi spune, împărate. Dacă cumva, e Dumnezeu Cel ce te-ațâță, tot mereu, În contra mea, zic să primească Mirosul ce-o să-l răspândească Un dar, ce este de mâncare, Adus de noi, de fiecare. Dar dacă nu e Dumnezeu, Ci ațâțat ești tu, mereu, De către oameni, să se știe Că blestemați doresc să fie, În fața Domnului ceresc, Fiindcă ei mă izgonesc Din moștenirea cea pe care Al nostru Dumnezeu o are, Zicând: „Să pleci, unde voiești, La domni străini, ca să slujești.”