16 David, apoi, a cuvântat: „Sângele care s-a vărsat, Să cadă peste capul lui, Căci însuși gura omului Mărturisit-a despre el, Și l-a-nvinovățit astfel, Când spus-a: „Omorât-am eu, Pe cel ce-i uns, de Dumnezeu”!”
16 David i-a zis: „Doar tu vei fi responsabil de vărsarea sângelui tău; pentru că ai făcut cu gura ta declarații care te incriminează, zicând: «L-am omorât pe cel care este uns (în funcția de rege) al lui Iahve.»!”
Atunci, eu m-am apropiat De el, și am făcut, de-ndat’, Ceea ce mi s-a poruncit, Căci eu știam că, negreșit, Pentru-mpărat, nu se putea, În viață a mai rămânea, După ce-nfrânt avea să fie. Eu am venit să-ți aduc ție, Dovada celor ce ți-am spus. Privește dar, ce am adus: Iată cununa ce-o avea Saul, pe cap. De-asemenea, Iată aici, brățara lui. Pe brațul împăratului, Fusese ea. El a purtat-o, Iar eu, în urmă, am luat-o.”
Domnul, acuma, va lăsa Asupra ta, pedeapsa Sa, Pentru tot sângele vărsat, De la acei cari s-au aflat În a lui Saul casă. Iată Că te-a chemat la judecată, Căci tu – lui Saul – i-ai luat Scaunul său de împărat, Dar Dumnezeu ia de la tine, Împărăția – vezi prea bine – Și o va da fiului tău – Lui Absalom – căci tu ești rău, Fiind un om al sângelui! Împărăția e a lui, Iar tu ești un nenorocit, Pribeag mereu și prigonit!”
De-aceea, înțelege bine, Că rău are a fi de tine, Dacă din ea, tu ai să pleci! Peste Chedron când ai să treci, Morții îi vei ajunge pradă. Sângele tău are să cadă Atuncea, numai peste tine!”
Dă cu dobândă, împrumut, Și-n urmă camătă-a cerut; Rămâne-va acel om, viu, Trăind printr-un astfel de fiu? N-o să trăiască! Negreșit, Fiul acel a săvârșit Doar urâciuni. În acest fel, Va trebui să moară el. Sângele celui ce e rău Să cadă peste capul său!
Atunci, când întâmpla-se-va, Că o să cheme cineva, Duhul cuiva care-a murit, Sau dacă s-a-ndeletnicit Doar cu ghicitul, imediat, Va fi, la moarte, condamnat. Sângele omului acel Are să cadă, peste el.”
Atunci când întâmpla-se-va Că blestema-va cineva, Pe mama sau pe tatăl lui, Din mijlocul poporului, Omul să fie nimicit: Cu moartea, fi-va pedepsit, Pentru că el a cutezat, Părinții, de și-a blestemat. Astfel, sângele mortului Să cadă dar, asupra lui.
Și în batjocură-l luau. Pavel, atunci, și-a scuturat Haina, de praf, și-a cuvântat: „Al vostru sânge o să cadă, Pe capul vostru. Să se vadă Că sunt curat! De-acum, mereu, La Neamuri, mă voi duce eu.”
Legea vorbește – se-nțelege – Doar pentru cei ce sunt sub Lege, Ca orice gură, astupată, Să fie-apoi; și vinovată, Lumea – față de Dumnezeu – Să fie-aflată, tot mereu.
Pentru a nu se fi vărsat Sânge de om nevinovat, În țara pe cari Dumnezeu Ți-o dă s-o stăpânești, mereu; Să nu fii vinovat găsit, Pentru omorul săvârșit.
Dar dacă unul dintre ei – Deci dintre oamenii acei Care, la tine, au să fie – Iese afară, să se știe Că al său sânge va cădea Pe capul său, căci nimenea, Dintre ai noști’, nu-i vinovat De moartea celui ce-a plecat. Dar dacă cineva, din noi, Va pune mâna mai apoi, Pe unul din aceia care La tine și-au aflat scăpare, Sângele lui, o să se vadă Că peste noi are să cadă.
Cruzimea ce-a făcut-o el – Când șaptezeci de fii pe care Casa lui Ierubal îi are Au fost uciși – s-a dovedit Cum că, pedeapsă, și-a primit, Și a căzut sângele lor, Peste-al Sihemului popor Și peste-Abimelec. Îndată,
David a zis, când a aflat: „Să fie binecuvântat Domnul, mereu, căci numai El S-a arătat a fi Acel Cari, pricina, mi-a apărat, Când cu ocări a aruncat Nabal, asupră-mi. Domnul meu M-a-mpiedicat, rău, să-i fac eu, Și a făcut ca el să-i cadă – Chiar răutății sale – pradă. David apoi vorbă-a trimis Abigailei, și i-a zis Precum că ar dori să vie La el, pentru a-i fi soție.
David i-a zis, lui Abișai: „Să nu-l omori, căci voie n-ai! El este unsul Domnului! Cine va fi-mpotriva lui? Cine e cel ce l-a lovit, Fără să fie pedepsit?