12 Au jelit, au plâns și au postit până seara pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru poporul Domnului și pentru Casa lui Israel, căci au căzut loviți de sabie.
12 Au plâns și au postit până seara pentru (moartea lui) Saul, pentru fiul lui numit Ionatan, pentru armata lui Iahve și pentru urmașii lui Israel; pentru că muriseră loviți de sabie.
12 Au jelit, au plâns și au postit până seara pentru Saul, pentru Ionatán, fiul său, pentru poporul Domnului și pentru toată casa lui Israél, căci muriseră de sabie.
12 Au jelit, au plâns și au postit până seara de durere pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru poporul Domnului, fiindcă fuseseră tăiați cu sabia.
12 Și au bocit și au postit până seara pentru Saul și pentru Ionatan, fiul său, și pentru poporul Domnului și pentru casa lui Israel, căci căzuseră prin sabie.
Poporul s-a apropiat De David și l-a îndemnat Ca să mănânce, însă el A cuvântat, în acest fel: „Mă pedepsească Dumnezeu, Cu toată-asprimea Lui, mereu, Dacă, din pâine, voi gusta Atâta vreme cât va sta Soarele-naltul cerului. Pân’ la apusul soarelui, Nu vreau ca să mănânc nimic! Lăsați-mă acum, vă zic!”
O, dacă era capul meu Cu apă plin, plângeam mereu. Ochii de mi-ar fi fost izvor De lacrimi pentru-al meu popor Și pentru morții cei pe care Fiica poporului îi are, Eu aș fi plâns, nemângâiat, Noapte și zi, neîncetat!
Dușmanul”. Acum, ascultați: Iubiți și binecuvântați Pe cei care vă dușmănesc, Iar celor care vă urăsc, Bine le faceți! Vă rugați – Dacă sunteți persecutați – Pentru cei cari vă asupresc, Pentru cei cari vă prigonesc.
Oasele-n urmă le-au luat Și în pământ la-au așezat, La Iabes, sub stejarul care Le-acoperă cu umbra-i mare. După ce toate le-au sfârșit, Ei – șapte zile – au postit.