3 Să faci așa cum te îndemn Și-apoi să-l ungi cu untdelemn, Pe cap, zicând: „Prin glasul meu, Așa vorbește Dumnezeu: „Astăzi, te ung, drept împărat, Peste Israel așezat!” Deschide ușa, când sfârșești, Și fugi, fără să te oprești.”
3 Ia apoi sticluța cu ulei și toarnă uleiul pe capul lui, zicând: «Așa vorbește Domnul: ‘Te ung rege peste Israel!’». După aceea deschide ușa și fugi fără să te oprești“.
3 Apoi să iei recipientul cu ulei și să torni uleiul pe capul lui, zicându-i: «Iahve spune: ‘Te ung ca rege în teritoriul numit Israel!’» Apoi să deschizi ușa și să fugi fără să te oprești.”
3 Să iei sticluța cu untdelemn, să-l torni pe capul lui și să zici: ‘Așa zice Domnul: «Te ung împărat al lui Israel!»’ Apoi să deschizi ușa și să fugi fără să te oprești.”
Când veți ajunge-n acel loc, Natan și preotul Țadoc Au să îl ungă, de îndat’, Pe Solomon, drept împărat, Ca să domnească-n acest fel, Peste întregul Israel. Apoi, din trâmbiți să sunați În fața lui și să strigați: „Trăiască Solomon, cel care, Peste Israel, e mai mare! Trăiască noul împărat, Peste Israel așezat!”
Te vei întoarce, de îndat’, Și ai să-l ungi ca împărat, Pe Iehu – pe acela care, Pe Nimși, drept părinte-l are. Apoi, cu tine să îl iei Și să îl ungi, pe Elisei. El este fiul lui Șafat Și-al său ținut este chemat Abel-Mehola. Ia-l la tine, Povățuiește-l cum e bine Și-apoi îl unge, drept proroc, Căci va rămâne-n al tău loc.
Cu sabia.” „Dar ce sunt eu? Sunt câine, oare, domnul meu?”– Îl întrebase Hazael – „Cum crezi că am să fac, astfel?” „Vei fi, în Siria-mpărat” – Răspunse Elisei, de-ndat’.
Iehu, atunci, s-a ridicat Și împreună au intrat În casă. Tânărul acel Turnă, îndată, peste el, Uleiul care l-a adus Și-aste cuvinte i le-a spus: „Ascultă dar: prin glasul meu, Așa vorbește Dumnezeu: „Astăzi, te ung, drept împărat, În Israel încoronat! Peste al Domnului popor, Tu ai să fii stăpânitor.
Toate, apoi, s-au petrecut După un plan ce-a fost făcut De Dumnezeu, care voia A-l pierde pe Ahazia. Ahazia, de Domnul pus, Atuncea, la Ioram s-a dus. El, cu Ioram, s-a întâlnit Și împreună au pornit Să-i iasă în întâmpinare, Lui Iehu, omul cel pe care, Domnul l-a uns să prăpădească, Prin el, casa împărătească A lui Ahab. Iehu-i cel care, Pe Nimși, drept părinte-l are.
Toți oamenii pământului Nimic sunt înaintea Lui. El este Cel ce poate face, Mereu, doar după cum Îi place, Cu toată oastea cerului Și oamenii pământului. Nimeni nu poate să se ție În contră la a Lui mânie, Pentru că – iată – nimeni nu-i, Ca să Îi zică „Ce faci?”, Lui.
Cel Prea Înalt care, mereu, E-adevăratul Dumnezeu, Lui Nebucadențar – cel care Îți este tată – slavă mare I-a dăruit. I-a dat tărie, I-a dat această-mpărăție Și-o strălucire minunată.
„Iată, Eu vă trimit, acum, Să o porniți pe al Meu drum. Sunteți asemeni oilor, Plecate-n calea lupilor. Fiți înțelepți deci, dragii Mei, La fel ca șerpii. Porumbei, La răutate, vreau să fiți.
După ce magii au plecat, Un înger i s-a arătat, În vis, lui Iosif: „Scoală-te! Ia Pruncul și pogoară-te Spre țarina Egiptului. Mergi cu Maria, mama Lui, Și-acolo, voi să așteptați – Până când fi-veți înștiințați – Căci împăratul, de gând are, Pe-Acest Copil, să Îl omoare.”
Era la masă așezat Iisus, când s-a apropiat Femeia, de scaunul Lui, Ducând pe vârful capului, Un vas de alabastru, plin Cu un mir scump și foarte fin, Plin de miresme. A lăsat Jos vasul și-apoi a turnat Mirul, pe capul lui Iisus.
Într-o sticluță, Samuel Avut-a untdelemn. Astfel, De Saul s-a apropiat Și pe-al său cap l-a revărsat. Apoi l-a sărutat și-a spus: „Nu te-a uns Domnul, spre-a fi pus Drept căpetenie astfel, Peste întregul Israel, Peste poporul Domnului Cari este moștenirea Lui?
Odată, merse Samuel La Saul, și i-a zis, astfel: „Atunci când Domnul m-a trimis, La tine ca să vin, mi-a zis Ca să te ung drept împărat, Peste Israel, așezat. Iată, vin iar, din partea Lui, Să-ți spun cuvântul Domnului.
Îndată, Samuel a spus: „Când căpetenie te-am pus Peste poporul cel pe care Neamul lui Israel îl are, Și-atunci când Dumnezeu te-a uns, Încât, în urmă, ai ajuns, Drept împărat, în Israel, Nu mai ții minte în ce fel, În proprii tăi ochi erai? Pe-atuncea, mic, tu te vedeai.
Dar Samuel a întrebat: „Cum să mă duc? Căci imediat, Când Saul, știre, va avea, Despre-al meu drum, pe urma mea Are să meargă și, ucis, Am să fiu eu.” Domnul a zis: „Să iei cu tine un vițel Și să răspunzi, în acest fel: „Mă duc în fața Domnului, Căci vreau, o jertfă, să-I dau Lui.”
La acest ceas, mâine-ți trimit Un om, din Beniamin venit. Să-l ungi, când va sosi la voi, Drept căpetenie apoi, Peste-al lui Israel popor. Din mâna Filistenilor, Prin el, am să vă izbăvesc, Căci îndurare, Eu voiesc Să îi arăt poporului, Pentru că strigătele lui, Până la Mine s-au urcat.”