Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




2 Regi 8:7 - Biblia în versuri 2014

7 Prorocul Elisei plecase Și la Damasc se așezase. Pe-atuncea, Ben-Hadad – cel care Era în Siria mai mare – Se-mbolnăvise. De îndat’, Oamenii săi l-au înștiințat: „Iată că omul Domnului E-n țara împăratului!”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

7 Elisei a venit în Damasc. Ben-Hadad, regele Aramului, era bolnav. Și l-au înștiințat, zicând: „A venit omul lui Dumnezeu aici!“.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Elisei venise la Damasc. În acest timp, Ben-Hadad – regele Aramului – era bolnav. El a fost anunțat că a venit omul lui Dumnezeu.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Elizéu a venit la Damásc. Ben-Hadád, regele din Arám, era bolnav. I-au adus la cunoștință, zicând: „A venit omul lui Dumnezeu până aici!”.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Elisei s-a întors la Damasc. Ben-Hadad, împăratul Siriei, era bolnav. Și l-au înștiințat zicând: „Omul lui Dumnezeu a venit aici!”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Și Elisei a venit la Damasc. Și Ben‐Hadad, împăratul Siriei, era bolnav. Și i s‐a spus zicând: Omul lui Dumnezeu a venit aici.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




2 Regi 8:7
18 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

În cete și au atacat Când înserarea s-a lăsat. Pe împărați, i-au biruit Și pân’ la Hoba i-au gonit, Cetate ce se-aflase lângă Damasc, fiind pe partea stângă.


El, niște oameni, a avut Și cap al cetei s-a făcut, În vremea-n care a venit David, de a măcelărit Oștirile stăpânului Ce îl avea. Cu ceata lui, El, la Damasc, a alergat Și-o vreme-apoi, acolo-a stat.


În vremea ‘ceea, a venit Un om al Domnului, sosit Din Iuda, pentru că, pe el Îl trimisese la Betel, Tocmai cuvântul Domnului. În față la altarul lui, Ieroboam atunci ședea, Unde, tămâie, aducea.


Din visteria casei lui Și din a Casei Domnului, Asa, argintul, l-a luat Și aurul și-apoi a dat Totul, la slugile pe care Trimisu-le-a în graba mare La Ben-Hadad – cel ce ședea Peste întreagă Siria – Căci la Damasc, încoronat Fusese, ca și împărat. El îi e fiu lui Tabrimon, Cari fiu îi e lui Hezion. Solii, la Ben-Hadad, s-au dus Și în acest fel ei i-au spus:


Pe-atuncea, Ben-Hadad ședea În Siria și-mpărățea. Avea în juru-i adunați Treizeci și doi de împărați Cari cu oștirile-au venit, Cu cai și care, negreșit. Oștirea ce s-a adunat, Samaria a-mpresurat.


Văzând bunăvoința lui, Mult, Ben-Hadad s-a minunat Și-n acest fel a cuvântat: „Tu te-ai purtat cu bunătate. Astfel, cetățile luate De al meu tată – cu război – De la al tău, vreau, înapoi Să-ți fie date. Să le ai În stăpânire. Să îți tai Ulițe prin Damasc, mereu, Precum făcut-a tatăl meu Când în Samaria s-a dus.” Ahab l-a ascultat și-a spus: „Am să te las liber și-apoi, Un legământ vom face noi.” Pe urmă, l-a eliberat Și-un legământ au încheiat.


Ahazia era-mpărat Și în Samaria șezuse. De la fereastră, el căzuse, Printre zăbrelele pe care Odaia sa, de sus, le are. Din căzătură, s-a lovit Și foarte rău s-a-mbolnăvit. Îndată, soli, el a chemat La sine și a cuvântat: „La Bal-Zebub – la cel pe care, Ecronul, dumnezeu, îl are – Degrabă, vreau să mergeți voi, Ca să îl întrebați apoi, Ce se va întâmpla cu mine, Dacă mă voi mai face bine.”


În fața Ierihonului – Pe câmpul dinaintea lui – Fiii prorocilor ședeau Și-n zare, spre Iordan, priveau. Când pe Ilie l-au văzut, Peste Iordan cum a trecut, Au zis: „E, peste Elisei, Al lui Ilie duh.” Toți cei Care acolo s-au aflat, Fugiră și s-au închinat În fața lui, pân’ la pământ


Pe când se-ndepărtase bine, Ghehazi își zise în sine: „Stăpânul meu nu a primit Nimic din ce i-a dăruit Oșteanu-acela Sirian, Care, chemat este, Naman. Dar viu e Domnul Dumnezeu, Căci am să capăt, ceva, eu, Din a lui parte, negreșit.”


Un slujitor a zis, astfel: „Află că nimeni dintre noi, Nu merge a vorbi apoi, Cu împăratul cel pe care Poporul Israel îl are. Israeliții au, cu ei, Pe un proroc: pe Elisei. El știe ceea ce vorbești, Chiar și atunci când te găsești, Sus, în odaia de culcare. Apoi, cuvintele pe care Tu le-ai rostit, le spune-ndat’, Celui ce este împărat Peste poporul Israel. În felu-acesta, află el, Tot ceea ce ai plănuit.”


În urmă, Ben-Hadad – cel care Era în Siria mai mare – Cu oastea ce a adunat, Samaria a-nconjurat.


Femeia a adeverit Ce-a zis Ghehazi, negreșit, Iar împăratul a chemat Un dregător, și-a cuvântat: „Ai grijă dar, ăstei femei, Să i se dea tot ce-i al ei! Să-i dai ogorul înapoi! De-asemenea, să-i dai apoi, Întreg venitul cuvenit, Din ziua-n care-a părăsit Țara, și pân’ s-a-napoiat. Să împlinești totul, de-ndat’!”


Damascul – fără îndoială – Are să fie capitală, În Siria. Rețin, apoi, Drept capitală pune-l-voi, Damascului. Urmează – iacă – Șaizeci și cinci de ani să treacă, Iar Efraimul – negreșit – Are să fie nimicit.


Dar pentru că el a zărit Că Ieremia-a zăbovit În a-i răspunde, zise-apoi: „Întoarce-te dar, înapoi, Și du-te la Ghedalia Cari, pe Achim, tată-l avea Și-apoi, pe spița neamului, Șafan fusese tatăl lui. Ghedalia e așezat, De cel cari este împărat În Babilon, drept cel mai mare Peste cetățile pe care Țara lui Iuda le avea. Rămâi cu el, și vei putea, Cu-al tău popor să viețuiești! Sau du-te încotro voiești!” În urmă, căpitanul care Fusese peste străji mai mare, I-a dat merinde și-a avut Grijă, daruri, să-i fi făcut. După aceea, l-a-nvoit Să plece unde a dorit.


Furioși, pentru că nu-i aflară, Pe Iason, ei îl înhățară Și pe câțiva frați. I-au luat Și-n grabă i-au înfățișat, ‘Naintea dregătorilor, Strigând apoi, în fața lor: „Oameni-acești-au răscolit Întreaga lume, și-au venit, Acum, și-aici! După cum știți,


Iată dar, binecuvântarea Pe care, toată adunarea Copiilor lui Israel A căpătat-o, de la cel Cari era omul Domnului, ‘Nainte de pieirea lui.


„Samson e-aici” – s-a auzit, Din om în om, apoi, șoptit. S-au adunat, cu mic, cu mare, Și-au stat la pândă-n așteptare, Întreaga noapte, căci gândeau Că doar atuncea când aveau Să vină-ai zilei zori, din casă, Va trebui Samson să iasă, Și-au să-l omoare, de îndat’.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ