Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




2 Regi 8:5 - Biblia în versuri 2014

5 Ghehazi începu și-i spuse Despre minunea ce-o făcuse Stăpânul său, când a-nviat Un mort. Atuncea a intrat Femeia, vrând, pe domnitor, Să-l roage pentru-al ei ogor. Ghehazi-a zis, văzând femeia: „Privește: ea este aceea, Pe-al cărei fiu, văzut-am eu, Că l-a-nviat stăpânul meu! Iată-l dar și pe fiul ei, Cel înviat de Elisei!”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

5 Chiar în momentul în care Ghehazi îi istorisea regelui cum a înviat Elisei un mort, iată că a intrat femeia pe al cărei fiu îl înviase Elisei, ca să facă o rugăminte regelui pentru casa și pământul ei. Și Ghehazi a zis: „O, rege, stăpânul meu, aceasta este femeia despre care vorbeam și acesta este fiul ei, care a fost înviat de Elisei!“.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Chiar în momentul în care Ghehazi îi povestea regelui cum a înviat Elisei un mort, a intrat acea femeie al cărei fiu fusese înviat de Elisei. Ea venise acolo ca să îi prezinte regelui acea cerere referitoare la casa și la pământul ei. Atunci Ghehazi a zis: „O, rege, stăpânul meu, aceasta este femeia despre care vorbeam; și acela este fiul ei care a fost înviat de Elisei!”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Când el îi povestea regelui cum readusese la viață un mort, iată, femeia pe al cărei fiu îl readusese la viață i-a cerut regelui casa și ogorul ei. Și a zis Gheházi: „Stăpâne al meu, rege, aceasta este femeia pe al cărei fiu Elizéu l-a readus la viață!”.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Și, pe când istorisea împăratului cum înviase pe un mort, tocmai a venit femeia pe al cărei fiu îl înviase Elisei să roage pe împărat pentru casa și ogorul ei. Ghehazi a zis: „Împărate, domnul meu, iată femeia și iată fiul ei pe care l-a înviat Elisei.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Și a fost așa: Pe când istorisea el împăratului cum înviase pe un mort, iată femeia, pe al cărei fiu îl înviase, a strigat către împărat pentru casa sa și pentru țarina sa. Și Ghehazi a zis: Domnul meu împărate, aceasta este femeia și acesta este fiul ei pe care l‐a înviat Elisei.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




2 Regi 8:5
16 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Pe-atuncea, Ben-Hadad ședea În Siria și-mpărățea. Avea în juru-i adunați Treizeci și doi de împărați Cari cu oștirile-au venit, Cu cai și care, negreșit. Oștirea ce s-a adunat, Samaria a-mpresurat.


Și-apoi, la sine, l-a chemat Pe-al său slujbaș, cari s-a numit Ghehazi, și i-a poruncit: „Cheam-o pe-această Sunamită.” Femeia a venit, grăbită, Și a șezut în fața lui.


Atunci, prorocul l-a lăsat Și prin odaie s-a-nvârtit. În urmă, el a revenit La trupul ce zăcea în pat Și peste el s-a așezat. Copilu-atunci, prins de fiori, A strănutat de șapte ori. Pe urmă, ochii a deschis.


Un slujitor a zis, astfel: „Află că nimeni dintre noi, Nu merge a vorbi apoi, Cu împăratul cel pe care Poporul Israel îl are. Israeliții au, cu ei, Pe un proroc: pe Elisei. El știe ceea ce vorbești, Chiar și atunci când te găsești, Sus, în odaia de culcare. Apoi, cuvintele pe care Tu le-ai rostit, le spune-ndat’, Celui ce este împărat Peste poporul Israel. În felu-acesta, află el, Tot ceea ce ai plănuit.”


Al lui Israel împărat, Pe zid, odată, s-a plimbat. Era, în gânduri, adâncit, Când o femeie a venit, Strigând speriată: „Împărate! Îndură-te și fă-mi dreptate! Te rog, mă scapă, domnul meu!”


Femeia a adeverit Ce-a zis Ghehazi, negreșit, Iar împăratul a chemat Un dregător, și-a cuvântat: „Ai grijă dar, ăstei femei, Să i se dea tot ce-i al ei! Să-i dai ogorul înapoi! De-asemenea, să-i dai apoi, Întreg venitul cuvenit, Din ziua-n care-a părăsit Țara, și pân’ s-a-napoiat. Să împlinești totul, de-ndat’!”


Atunci Zereș – soția lui – Și-ai săi prieteni îi vorbiră Și-n acest fel îl sfătuiră: „E bine, de Evreul moare. Ridică o spânzurătoare; S-o faci înaltă – dacă poți – Să aibă vreo cincizeci de coți, Iar mâine, du-te la-mpărat Și să îi ceri ca spânzurat Să fie Mardoheu. Apoi, Vesel vei merge înapoi, Cu împăratul, la ospăț. Acesta e al nost’ învăț.” Haman le-a ascultat vorbirea, Și i-a plăcut povățuirea Ce a primit-o. Imediat, Spânzurătoare-a ridicat.


O Doamne, Împăratul meu, Eu Te voi înălța mereu, Iar al Tău Nume, ne-ncetat, Trebuie binecuvântat.


Inima omului gândește La calea pe care pășește; Dar Dumnezeu e Acel care Îndreaptă pașii, pe cărare.


Am mai văzut apoi, sub soare, Că nu cei iuți sunt acei care Vor alerga; o bătălie N-o iau cei care, vitejie În luptă, au să dovedească, Iar pâinea n-au s-o dobândească Cei înțelepți; asemenea, Cei pricepuți nu vor avea Averi și bogății, vreodată; Cei învățați nu au să poată Să capete bunăvoință, Ajutați doar de-a lor știință. Deci iată, toate câte sânt De om făcute pe pământ, Nu țin de truda lui sub soare, Ci doar de vremi și-mprejurare.


Deci, ce va spune orișicare, În fața ăstor lucruri, oare? Dacă e Dumnezeu cu noi, Cine ne e-mpotrivă-apoi?


Și a ajuns, întâmplător, Exact pe-al lui Boaz ogor.


Saul a cunoscut, de-ndat’, Glasul lui David și-a-ntrebat: „Al tău e glasul, fiul meu? Ești oare David, tu?” „Sunt eu!”–


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ