2 Regi 7:8 - Biblia în versuri 20148 Leproși-n tabără-au intrat Și-n primul cort s-au așezat De au mâncat și au băut. Cu-argint și aur, și-au umplut Toți, buzunarele, și-apoi Au mai luat și haine noi. Tot ce au strâns, iute-au ascuns. Apoi, în alt cort au pătruns, Unde au procedat la fel, Luând tot ce era în el. Astfel, ceea ce-au jefuit, Au scos afară și-au pitit. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească8 Când au ajuns la marginea taberei, acești leproși au intrat într-un cort, au mâncat și au băut, au luat de acolo argint, aur și haine și s-au dus și le-au ascuns. Apoi s-au întors, au intrat într-un alt cort, au luat și de acolo lucruri și s-au dus și le-au ascuns. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 20188 Când au ajuns în tabăra acestora, leproșii au intrat într-un cort. După ce au mâncat și au băut, au luat de acolo argint, aur și haine. Apoi s-au dus și au ascuns ce găsiseră acolo. S-au întors și au intrat într-un alt cort. Au luat și din el câteva lucruri. S-au dus și le-au ascuns și pe acelea. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 20208 Au venit acești leproși la marginea taberei. Au intrat într-un cort, au mâncat, au bătut și au luat de acolo argint, aur și haine, apoi au plecat și le-au ascuns. După aceea au mers într-un [alt] cort, au luat de acolo [alte lucruri] și au plecat și le-au ascuns. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu8 Leproșii, ajungând la intrarea taberei, au pătruns într-un cort, au mâncat și au băut, au luat din el argint, aur și haine și s-au dus și le-au ascuns. S-au întors iarăși, au pătruns într-un alt cort și au luat și de acolo lucruri pe care s-au dus și le-au ascuns. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 19318 Și acești leproși au venit la capătul taberei, și au intrat într‐un cort și au mâncat și au băut și au luat de acolo argint și aur și haine și s‐au dus și le‐au ascuns. Și s‐au întors și au intrat în alt cort și au luat de acolo și s‐au dus și au ascuns. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
În urmă, ziseră: „Nu-i bine, Ce facem noi! Vede oricine, Că astă zi se dovedește Deosebită. Se vădește A fi o zi de veste bună. Haidem să mergem, împreună, La casa împăratului, Ca vestea să i-o dăm și lui. Dacă-n tăcere noi vom sta Și până-n zori vom aștepta, Atunci încredințați să fim, Că mari pedepse-o să primim.”
Doar zece oameni s-au găsit, Care văzând acest măcel, Îi ziseră lui Ismael: „Nu ne ucide, căci putem Să-ți dăm merinde. Le avem Ascunse-n câmp. Sunt puse bine. Le vom aduce dar, la tine, Dacă ne cruți, căci cu plăcere, Îți dăm grâu, orz, ulei și miere!” Seamă luat-a le ce-au zis Și-atunci, el nu i-a mai ucis.
În prada de cari aveam știre Că dată e spre nimicire, O mantie, eu am văzut – De la Șinear; ea mi-a plăcut Și am luat-o. Am aflat Argint apoi, și l-am luat – Cam două sute sicli-avea. Am mai găsit, de-asemenea, Și o tăblie minunată, Care, din aur, e lucrată, Iar greutatea ce-o avea, Cincizeci de sicli cântărea. Pe toate-acestea, le-am poftit. Deci le-am luat și le-am dosit, În cortul meu. Ascunse sânt, În al său mijloc, în pământ. Acolo-s lucrurile-acele, Și-argintul este pus sub ele.”