2 Regi 7:5 - Biblia în versuri 2014

⁵ Când înserarea s-a lăsat, Spre Sirieni ei au plecat Și-n tabără, apoi, intrară. Pe nimeni, însă, nu aflară,

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁵ Astfel, în amurg, ei s-au ridicat și s-au dus în tabăra arameilor. Dar când au ajuns la intrarea în tabără, iată că nu mai era nimeni acolo,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵ Astfel, atunci când apunea soarele, ei au plecat și s-au dus în tabăra arameilor. Dar când au ajuns la intrarea în tabără, au văzut că nu mai era nimeni acolo;

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵ S-au ridicat în amurg ca să meargă în tabăra lui Arám. Au ajuns la marginea taberei lui Arám și, iată, nu era nimeni acolo!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵ Au plecat dar în amurg să se ducă în tabăra sirienilor. Și, când au ajuns la intrarea taberei sirienilor, iată că nu era nimeni.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁵ Și s‐au sculat în amurg ca să meargă la tabăra sirienilor; și au venit la capătul taberei sirienilor și, iată, nu era niciun om acolo.

2 Regi 7:5 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

2 Regi 7:4

Dacă-n cetate intrăm noi, De foame vom pieri apoi. Aici dacă vom rămânea, O să murim, de-asemenea. Mai bine, haidem fraților, La oastea Sirienilor, Căci cine știe ce-o să iasă. Poate că viața ei ne-o lasă. Dacă ne vor cruța, trăim. Iar dacă nu, o să murim.”

2 Regi 7:6

Pentru că Domnul a făcut Să se audă-nentrerupt, Un vuiet de oștire mare, De călărime și de care. Când Sirieni-au auzit Vuietu-acela, s-au gândit: „Mai marele lui Israel Are alăturea de el, Pe cel ce este împărat Peste Hetiți încoronat, Și pe-mpărații cei pe care Țara Egiptului îi are. În contra noastră, împreună, Toți vor veni, să ne răpună.”

Езекиел 12:12

Cel care este domnitor Și este în mijlocul lor, Pe umăr își va încărca Lucruri cu care va pleca, Atunci când negura se lasă. Va sparge zidul de la casă, Pentru ca să le scoată-afară, Când va pleca din astă țară. Fața are să-și învelească, Pământul să nu-l mai zărească.

Levitic 27:26

„Nimeni, nicicând, nu va putea, Pe cel dintâi născut, să-l dea – Pe care-l are vita lui – Spre închinare Domnului; Căci toți întâi născuții sânt, De drept, ai Domnului Cel Sfânt – Fie că-s boi, fie că-s miei, Numai ai Domnului sunt ei.

Levitic 27:8

Când cel ce face-o juruință E prea sărac ca să plătească Al tău preț, o să trebuiască La preot dus și prețuit Va fi de-acesta, potrivit După mijloacele pe care, Atunci, omul acel le are.

Deuteronom 28:7

Mereu, primi-vei biruință Peste vrăjmașii ce vor sta, Să lupte, împotriva ta. Au să îți iasă înainte Pe-un singur drum, dar ia aminte Că au să fugă înapoi, Pe șapte drumuri, mai apoi.

Deuteronom 32:25

Atunci când vor ieși afară, De sabie, ei au să piară; Când înlăuntru-au să se-adune, O groază mare-i va răpune. Cel tânăr nu e ocrotit; Fata, și ea a-mpărtășit Aceiași soartă ca și el; Sugarul va păți la fel; Iar cel bătrân, de-asemenea, Aceiași soartă va avea.

Deuteronom 32:30

Cum oare-ar fi putut să fie Când unul urmărea o mie, Sau când, pe fugă, puteau doi, Să pună zece mii apoi, Dacă de Stânca ce-o aveau, Vânduți, acuma, nu erau – Dacă nu i-ar fi părăsit Domnul, care i-a sprijint?

1 Samuel 30:17

David, în zori, a năvălit Și până-n seară i-a zdrobit. Doar patru sute au scăpat Căci, pe cămile, s-au urcat Și-n mare grabă au fugit. David nu i-a mai urmărit