Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




2 Regi 7:10 - Biblia în versuri 2014

10 Cei patru, grabnic, au plecat Și pe străjeri ei i-au chemat, La poarta care străjuia Intrarea în Samaria. Ei ziseră străjerilor: „Tabăra Sirienilor Este pustie. Am intrat Și nici un om nu am aflat, În corturile cele mari. Doar caii lor și mulți măgari – Chiar lângă corturi – sunt legați. Grabnic, veniți și vă uitați, Ca să vedeți că, negreșit, Este precum v-am povestit.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

10 Au venit deci, au chemat străjerii de la poarta cetății și le-au zis: „Noi am intrat în tabăra arameilor și iată că nu era nimeni acolo. Nu se auzea niciun glas de om, ci erau doar cai și măgari legați, iar corturile erau la locul lor“.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 S-au dus și au chemat santinelele de la poarta orașului; și le-au zis: „Noi am intrat în tabăra arameilor; și am văzut că nu era nimeni acolo. Nu se auzea nicio voce de om; ci erau doar cai și măgari legați, iar corturile erau la locul lor.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Au mers, i-au chemat pe străjerii cetății și le-au spus așa: „Am intrat în tabăra lui Arám și iată că nu este nimeni acolo, nu [se aude] glas de om, ci numai caii și măgarii legați și corturile așa cum sunt”.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Au plecat și au chemat pe străjerii de la poarta cetății și le-au spus așa: „Am intrat în tabăra sirienilor și iată că nu este nimeni, nu se aude niciun glas de om; n-am găsit decât cai legați și măgari legați și corturile așa cum erau.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Și au venit și au strigat către portarii cetății și le‐au spus zicând: Am venit la tabăra dirienilor și iată nu era nimeni acolo, nici glas de om, ci caii legați și măgarii legați și corturile cum erau.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




2 Regi 7:10
9 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Ostașu-n zare a privit, Din nou, și iar a mai zărit Alt om, pe câmpuri, alergând, Drumul cetății apucând. Către portar s-a aplecat Apoi de-ndată, și-a strigat: „Am mai zărit un om! Și el Aleargă singur, singurel!” David a zis: „De singur este, Și el vrea să ne dea vreo veste.”


Străjeri-atunci au alergat Să-l înștiințeze, pe-mpărat.


În urmă, ziseră: „Nu-i bine, Ce facem noi! Vede oricine, Că astă zi se dovedește Deosebită. Se vădește A fi o zi de veste bună. Haidem să mergem, împreună, La casa împăratului, Ca vestea să i-o dăm și lui. Dacă-n tăcere noi vom sta Și până-n zori vom aștepta, Atunci încredințați să fim, Că mari pedepse-o să primim.”


După aceștia, se-nșirau Aceia care se vădeau A fi aflați în rândul doi; E Zaharia-ntâi; apoi, Ben a urmat și Iaziel, Șemiramot și Iehiel; Uni s-a mai alăturat, Fiind de Eliab urmat. Apoi, Benaia a venit; Maaseia l-a însoțit, Elifele, Matatia, Obed-Edom, Miceneia. Ieiel, în urmă, a venit. Ei, ușieri, s-au dovedit.


Hosa și-Obed-Edom erau Drept ușieri. Îi însoțeau Și frații lor. Oameni-acei Erau șaizeci și opt, cu ei. De-asemenea, acela care, Pe Ieditun, părinte-l are, Lângă cei doi, loc, își avuse, Căci și el tot ușier fuse.


La ușile cele pe care Casa lui Dumnezeu le are, El, ușieri, a așezat, Ca nimeni, care e spurcat, Să nu intre în Casa Lui, Adică-n Casa Domnului.


Atunci când Domnul n-a zidit O casă, ‘geaba s-au trudit Aceia ce o construiesc. Cei cari, cetatea, o păzesc, ‘Geaba veghează tot mereu, De n-o păzește Dumnezeu.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ