Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




2 Regi 5:7 - Biblia în versuri 2014

7 Când împăratul cel pe care Țara lui Israel îl are, Acea scrisoare a citit, Straiul și-a rupt și-a glăsuit: „Dar ce gândește că sunt eu?” Crede, cumva, că-s Dumnezeu? Asemeni Lui, pot să lucrez? Pot să omor sau să-nviez Pe cineva? Am eu, putere Să vindec, încât el îmi cere, Pe omul său, să-l lecuiesc De lepră? Însă, mă gândesc Că al Siriei împărat, Prilej de ceartă mi-a cătat.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

7 După ce a citit scrisoarea, regele lui Israel și-a sfâșiat hainele și a zis: „Sunt eu Dumnezeu ca să omor și să înviez, de trimite la mine un om ca să-l vindec de lepra lui? Să știți deci și să înțelegeți că el caută motiv de ceartă cu mine“.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 După ce a citit scrisoarea, regele lui Israel și-a rupt hainele; și a zis: „Sunt eu Dumnezeu ca să omor și să învii? De ce pretinde ca eu să vindec un om de lepra lui? Să știți și să înțelegeți că el caută motiv de ceartă cu mine!”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Când a văzut scrisoarea, regele lui Israél și-a sfâșiat hainele și a zis: „Sunt eu Dumnezeu ca să fac [pe cineva] să moară sau să trăiască? Acesta a trimis la mine ca să curăț un om de lepra lui. Recunoașteți și vedeți că el caută motiv împotriva mea!”.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 După ce a citit scrisoarea, împăratul lui Israel și-a rupt hainele și a zis: „Oare sunt eu Dumnezeu, ca să omor și să înviez, de-mi spune să vindec pe un om de lepra lui? Să știți dar și să înțelegeți că el caută prilej de ceartă cu mine.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Și a fost așa: cum a citit împăratul lui Israel epistola, și‐a sfâșiat hainele și a zis: Oare sunt Dumnezeu, ca să omor sau să înviez, de trimite acesta la mine să vindec un om de lepra sa? Luați seama deci, vă rog, și vedeți cum caută pricină împotriva mea.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




2 Regi 5:7
19 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Iacov, pe ea, s-a mâniat. Răstindu-se, a întrebat: „Crezi că sunt, oare, Dumnezeu?! Să faci copii, te-am oprit eu?!”


Ruben, la groapă, a venit, Dar Iosif n-a fost de găsit. Atunci, haina și-a sfâșiat,


Iosif, privind la frații săi, Le-a zis: „Fiți fără teamă! Eu Sunt oare-n loc de Dumnezeu?


David, mâhnit, și-a sfâșiat Straiul, iar cei ce s-au aflat Atunci, alăturea de el, Îndată au făcut la fel.


Când auzi astă solie, Ahab – îndată – a chemat Bătrânii țării, la palat Și-a zis în acest fel apoi: „Cred că vedeți, prea bine, voi, Că Ben-Hadad nu ne dă pace Și numai rău vrea a ne face. Iată că soli ne-a trimis iară, Prin care a-ndrăznit să ceară Argint și aur. El mai vrea, Nevestele să mi le ia, Precum și pe ai mei feciori. Eu, însă, către slujitori – Către cei care i-a trimis – Că n-am să îl ascult, n-am zis!”


Privea în jurul ei, uimită, Căci l-a văzut pe împărat, Șezând pe tron, înconjurat De căpitani și de sutași Și-asemeni și de trâmbițași, Care, din trâmbițe, sunau. Noroadele se bucurau, Căci se făcuse o schimbare. Atalia țipă: „Vânzare!” Și hainele și-a sfâșiat,


Apoi, Eliachim – cel care, Pe Hilchia, părinte-l are – Cu Șebna – cel ce l-a-nsoțit, Căci logofăt era numit – Și cu al lui Asaf fecior – Ioah, cari fost-a scriitor – La Ezechia au plecat Și straiele și-au sfâșiat, Atunci când au istorisit Tot ce Rabșache a vorbit.


Și o scrisoare mai avea, Pentru-mpărat, în cari scria: „Când vei primi astă scrisoare, Vei și că-ți cer un lucru mare. Iată, trimit acum, la tine, Pe un slujbaș al meu. El vine Ca să îl vindeci, negreșit, Pentru că lepra l-a lovit. Omul acesta e Naman Și-i al oștirii căpitan. Tu, supușenia, ți-o arată Și vindecă-i lepra, de-ndată!”


Nici împăratul, nici cei cari Erau slujbașii săi mai mari – Cu toate că au auzit Cuvintele ce s-au citit – Straiele nu și-au sfâșiat Și nici nu s-au înspăimântat.


Lucrul cerut de tine-i greu. Să știi dar că numai un zeu Poate să facă ce-ai cerut Și, precum bine e știut, Nu printre muritori sunt ei, Iar muritorii nu sunt zei!”


„Haideți, veniți și înapoi, La Domnul, să ne-ntoarcem noi! Chiar dacă El S-a arătat Acela cari ne-a sfâșiat, Tot El este acela care Ne va aduce vindecare. Cu toate că El ne-a lovit – Și-n felu-acesta ne-a rănit – Tot El e-Acela care poate A ne lega rănile toate.


Doi, dintre cei ce iscodiră Țara, în față-atunci, ieșiră: Iosua, unul se numea Și, tată pe, Nun îl avea, Iar celălalt, Caleb e, iată, Și pe Iefune-l are tată. Când aste lucruri le-au văzut, Furioși, ei, straiele, și-au rupt


Marele preot s-a sculat Și hainele și-a sfâșiat, Țipând într-una: „A hulit! Acum, cu toți L-ați auzit! Deci, ce nevoie mai avem De martori, când, chiar noi suntem Martori, la ce-a mărturisit?! Cu noi, de față, a hulit!


Astfel, ei, lațuri, I-au întins, Sperând că va putea fi prins, Zicând ceva, din ce să poată, Apoi, ca vinovat, să-l scoată.


Barnaba, când a auzit – Și Pavel – iute au sărit În mijlocul noroadelor, Și-au sfâșiat, în fața lor, Veșmintele și au strigat:


Dacă-nțelepți s-ar dovedi, Ar înțelege și-ar gândi La ce va fi în viitor – Ce va păți al lor popor.


Să știți că singur Dumnezeu, Sunt Eu și Eu voi fi, mereu! Nu este – înțelegeți bine! – Alt dumnezeu, afar’ de Mine! Doar Eu dau viață tuturor, Și Eu sunt Cel care omor. Tot Eu sunt Cel care rănesc, Dar și Cel cari tămăduiesc. Nu poate scoate nimenea, Pe cineva, din mâna Mea!


Domnul e Cel care omoară, Tot El învie, El pogoară Către a morții locuință Și-apoi, tot El are putință Să scoată – dacă vrea – afară.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ