Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




2 Regi 5:5 - Biblia în versuri 2014

5 Cel care fost-a împărat În Siria, a cuvântat: „Du-te-n Samaria, la el, Căci voi trimite-n Israel, La împărat, și o solie Și îi voi cere să îți vie În ajutor!” Naman, apoi, S-a-ntors acasă, înapoi. Talanți de-argint a numărat Și-apoi, cu el, zece-a luat. Haine de schimb luat-a – zece – Iar înainte ca să plece, Sicli de aur a luat Cari șase mii s-au numărat. Apoi, cu darul cel bogat, Spre Israel s-a îndreptat.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

5 Regele Aramului i-a zis: „Du-te, căci îi voi trimite o scrisoare regelui lui Israel“. Naaman a plecat luând cu el zece talanți de argint, șase mii de șecheli de aur și zece rânduri de haine.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Regele Aramului i-a zis: „Du-te; pentru că voi trimite o scrisoare regelui lui Israel!” Naaman a plecat; și a luat cu el zece talanți de argint, șase mii se șecheli de aur și zece seturi complete de haine.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Regele din Arám i-a zis: „Du-te! Eu voi trimite o scrisoare la regele din Israél!”. [Naamán] a mers și a luat cu sine zece talánți de argint, șase mii [de sícli] de aur și zece schimburi de haine.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Și împăratul Siriei a zis: „Du-te la Samaria și voi trimite o scrisoare împăratului lui Israel.” A plecat luând cu el zece talanți de argint, șase mii de sicli de aur și zece haine de schimb.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Și împăratul Siriei a zis: Du‐te și voi trimite o scrisoare împăratului lui Israel. Și s‐a dus și a luat în mâna sa zece talanți de argint și șase mii de bucăți de aur și zece rânduri de haine.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




2 Regi 5:5
21 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

S-au adunat, s-au sfătuit – S-au mai certat – dar au găsit Că toți, de muncă, sunt avizi: „Haideți să facem cărămizi, Și să le ardem bine-n foc!” – Au zis. Și ele-au ținut loc De piatră, iar smoala, de var. Că nu le-au făcut în zadar, Îndată o să dovedim:


Haidem, măsuri ca să luăm, Și limba să le-o încurcăm – Să nu poată să se-nțeleagă – De lucru, praful să se-aleagă!”


‘Nainte de a fi pornit, Haine de schimb au mai primit. Lui Beniamin, Iosif i-a dat Cinci schimburi și-a adăugat Argintul, care-a prețuit


Apoi, pe omul Domnului, Ieroboam, la casa lui, Să vină-n urmă, l-a poftit: „Mănânci ceva și, negreșit Am să îți dau un dar apoi, ‘Nainte de-a pleca ‘napoi.


Cel cari era în Israel Cârmuitor, a zis astfel, Slugilor sale: „Știți voi oare, Cum că Ramotu-acela care În Galaad este aflat, E-al nostru? El a fost lăsat În mâna Sirienilor. Dar al lui Israel popor Va trebui să-l ia-napoi, Chiar dacă fi-va un război. De-aceea, zic: nu mai putem, În liniște, ca să ședem!”


Din Bal-Șalișa, a venit, Atunci, un om care-a voit – Din primul rod ce îl avea – Un dar, lui Elisei să-i dea. Pâine din orz, omul făcuse Și douăzeci, cu el, aduse. Un sac cu spice-a mai adus. Atuncea, Elisei a spus: „Fă bine, dă la fiecare – Din acești oameni – de mâncare.”


Naman a alergat îndată, La împărat și-a zis: „O fată, Cari din Israel a venit, Despre-un proroc mi-a povestit. Omul, putere, ar avea, Să vindece și lepra mea.”


Și o scrisoare mai avea, Pentru-mpărat, în cari scria: „Când vei primi astă scrisoare, Vei și că-ți cer un lucru mare. Iată, trimit acum, la tine, Pe un slujbaș al meu. El vine Ca să îl vindeci, negreșit, Pentru că lepra l-a lovit. Omul acesta e Naman Și-i al oștirii căpitan. Tu, supușenia, ți-o arată Și vindecă-i lepra, de-ndată!”


Darul deschide, omului, Calea către mai marii lui.


Am zis inimii mele: „Vreau, Din fericire să îți dau Să guști. Te-ncerc, cu veselie!” Acum însă, inima-mi știe Să judece cu-nțelepciune Că și-asta-i o deșertăciune.


De-aceea, iată ce-am să-i fac Viei aceleia, de-ndată: Am să-i smulg gardul și călcată Are să fie-atunci, de vite, Iar zidurile construite În jurul ei, le năruiesc.


Bătrânii Madianului, Precum și ai Moabului, Daruri – mulțime – au luat Cu ei și-n urmă, au plecat, În țara ghicitorului. Când au ajuns în fața lui, I-au spus ce i-a cerut Balac.


Acum, voi care cugetați Și-n urmă, ziceți: „Astăzi, noi – Sau mâine – vom pleca apoi, Într-o cetate. După plan, Acolo vrem a sta un an, Să facem neguțătorie, Ca un câștig bun să ne vie!”


Samson le zise: „Nu vreți oare, Ca să vă spun o ghicitoare? Dacă o dezlegați, să știți Că de la mine-o să primiți Treizeci de haine, de schimb, noi, Și treizeci de cămăși apoi. În șapte zile, să-ncercați, Răspuns, la ea, ca să îmi dați, Adică-n timpul cât va ține Ospățu-acesta, dat de mine.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ