2 Regi 5:18 - Biblia în versuri 201418 Numai un lucru mai cer eu: Vreau să mă ierte Dumnezeu, Atunci când trebuie să vin – Cu-al meu stăpân – și să mă-nchin În casa lui Rimon. Mereu, Se sprijină stăpânul meu, Pe al meu braț, când se închină. Domnul să ierte a mea vină, Căci slujba-mi cere-astfel a face.” အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească18 Iată, totuși, ce-L rog pe Domnul să-i ierte slujitorului tău: când stăpânul meu intră în templul lui Rimon să se închine acolo, sprijinindu-se de brațul meu, mă închin și eu în templul lui Rimon. Să-l ierte, deci, Domnul pe slujitorul tău când mă voi închina în templul lui Rimon. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 201818 Totuși Îl rog pe Iahve să îl ierte pe slujitorului tău atunci când stăpânul meu intră în templul lui Rimon să se închine acolo; pentru că în acea situație, când el se ține de brațul meu, mă închin și eu în templul lui Rimon. Deci doresc ca Iahve să îl ierte pe slujitorul tău când mă voi închina în templul lui Rimon!” အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 202018 Lucrul acesta să-i ierte Domnul slujitorului său: când va merge stăpânul meu la Bet-Rimón să se închine acolo, dacă se va sprijini de mâna mea, și eu mă voi închina la Bet-Rimón. Deci, când mă voi închina la Bet-Rimón, să-i ierte Domnul slujitorului tău lucrul acesta!”. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu18 Iată totuși ce rog pe Domnul să ierte robului tău: când stăpânul meu intră în casa lui Rimon să se închine acolo și se sprijină pe mâna mea, mă închin și eu în casa lui Rimon – să ierte Domnul pe robul tău când mă voi închina în casa lui Rimon!” အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 193118 În lucrul acesta să ierte Domnul pe slujitorul tău: când domnul meu intră în casa lui Rimon ca să se închine acolo și se sprijinește de mâna mea și eu mă închin în casa lui Rimon: Domnul să ierte pe slujitorul tău, te rog, în lucrul acesta, când mă închin eu însumi în casa lui Rimon. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
La poartă-atunci, a fost chemat, Spre-a fi, de pază, așezat, Chiar călărețul cel pe care, Drept sprijin, împăratu-l are. A fost o mare-nvălmășeală – Căci fiecare-a dat năvală – Iar omu-acela a picat Și în picioare-a fost călcat De gloata ce s-a îmbulzit. În felu-acesta, a murit, După cuvântul Domnului, Rostit prin slujitorul Lui, Atunci când a venit la el, Mai marele din Israel.
Când călărețul cel pe care, Drept sprijin, împăratu-l are, Aste cuvinte-a auzit, Plin de dispreț, a glăsuit: „Peste putință! Nu cred eu! Chiar de va face Dumnezeu, Mâine, ferestre-n cer, cumva, Cum să se-ntâmple-așa ceva?” Prorocul zise-atunci: „Nu crezi? Ei bine, mâine ai să vezi Tu însuți lucrurile-acele, Însă nu vei mânca, din ele.”
La toate-acestea câte sânt, Să nu te-nchini – să te ferești – Și nu cumva să le slujești. Căci al tău Domn și Dumnezeu, Întotdeauna, voi fi Eu. Eu sunt un Dumnezeu gelos, Cari pedepsește, ne-ndoios, Greșelile părinților, Până și în copiii lor – Al treilea și-al patrulea ram E pedepsit, din neam în neam, La toți cari ură Îmi nutresc.