Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




2 Regi 5:12 - Biblia în versuri 2014

12 Dar apele cele pe care, Damascul cel întins le are, Nu sunt, oare, cu mult mai bune Decât Iordanul? Pot a spune, Că râuri mult mai bune-mi par, A fi Abana și Parpar. În ele, de m-aș fi scăldat, N-aș fi putut să fiu curat?” Sfârșit-a vorba, iar apoi, Furios, se-ntoarse înapoi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

12 Nu sunt oare Abana și Parpar, râurile Damascului, mai bune decât toate apele Israelului? Nu puteam să mă spăl în ele și să fiu curat?“. Apoi s-a întors și a plecat plin de mânie.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Oare nu sunt Abana și Parpar – râurile Damascului – mai bune decât toate apele Israelului? Nu puteam să mă spăl în ele și să fiu astfel curățat (de lepră)?” Apoi s-a întors și a plecat plin de mânie.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Oare nu sunt mai bune Abaná și Parpár, râurile Damáscului, decât toate apele lui Israél? Nu aș fi putut să mă spăl în ele și să mă curăț?”. S-a întors și a plecat înfuriat.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Nu sunt oare râurile Damascului, Abana și Parpar, mai bune decât toate apele lui Israel? N-aș fi putut oare să mă spăl în ele și să mă fac curat?” Și s-a întors și a plecat plin de mânie.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Oare Abana și Parpar, râurile Damascului, nu sunt mai bune decât toate apele lui Israel? Nu voi putea oare să mă spăl în ele și să fiu curat? Și s‐a întors și a plecat cu mânie.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




2 Regi 5:12
14 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Ale lui ape le-a lovit Și-n felu-acesta a vorbit: „Unde e Domnul Cel pe care Ilie-al meu, stăpân, Îl are?” Apele-atunci s-au despicat, Iar Elisei, ca pe uscat, În clipa ‘ceea, a putut, Peste Iordan să fi trecut.


Mantaua pe cari a purtat-o, Ilie și-a înfășurat-o, Făcând-o sul. El a venit, Cu ea, la râu, și a lovit În apele Iordanului. Acestea, înaintea lui, În două părți s-au despicat, Astfel încât, ca pe uscat, Trecut-au peste râu cei doi.


Dar când Naman a auzit, Ce-a spus argatul, mâniat, În mare grabă a plecat, Zicând: „Credeam că va ieși Și că mă va-nsănătoși Chiar Elisei. Mai credeam eu, Că Numele lui Dumnezeu O să Îl cheme, după care, Pe rana mea, mâna, el are Ca să și-o pună, și-n sfârșit, Așa să fiu tămăduit.


Naman a zis: „Dacă nu vrei, Nimic, acuma, ca să iei, Îngăduie robului tău Să ducă în ținutul său Pământ, cât poate ca să ia, Pe doi catâri, căci nu mai vrea S-aducă altor dumnezei, Jertfe, că nu mai crede-n ei. De-acum, în toată viața lui, Jertfe-I va da, doar Domnului.


Acel ce-i iute la mânie, Precis va face o prostie; Iar cel de răutate plin Se urâțește, pe deplin.


Cel care-ncet e la mânie, Mai prețuit are să fie Decât viteazul cântărește; Omul care se stăpânește Este cu mult mai prețuit Decât e cel ce-a cucerit Cetăți, prin a lui vitejie.


Înțelepciunea dă răbdare Și-o cinste e pentru cel care Știe-a uita greșeli, mereu.


Mireaso, vino din Liban! Din vârful muntelui Aman Și din Hermon și din Senir! Privește-mă, din al lor șir. Din muntele pardoșilor, Din vizuina leilor, Aruncă-ți ochii către zare, Ca să privești în depărtare.


Iată cuvântul Domnului, Privind soarta Damascului: „Hamatul și Arpadul, pline, Ajuns-au de mare rușine. Rușinea e pe a lor față Și în obraji le-a pus roșeață, Pentru că ele au aflat O veste rea ce le-a speriat, Iar frica lor e-atât de mare, Astfel încât nici un leac n-are. Ca marea cea dezlănțuită, Nu poate ea fi potolită.


În acea zi, casei pe care David în stăpânire-o are, Și celor care se vădesc Că în Ierusalim trăiesc Li se deschide un izvor. Acel izvor al tuturor, Pentru păcat are să fie, Dar și pentru necurăție.


Când vremea ‘ceea o să fie, O să se vadă, apă vie, Cum din Ierusalim țâșnește, Căci din cetate izvorăște. Din astă apă, jumătate, Spre mările-n apus aflate, O să pornească – negreșit – În timp ce către răsărit, Spre mările acolo-aflate, Va curge altă jumătate. Așa are să fie-n vară Și tot la fel, în iarnă, iară.


Atuncea, a venit Iisus, Din Galileea, și S-a dus În valea râului Iordan, Unde L-a botezat Ioan.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ