2 Regi 5:1 - Biblia în versuri 2014

¹ Peste oștire, căpitan – În Siria – era Naman. Bine văzut el să vădea Și-n mare cinste se găsea, Căci Domnul – după cum voise – Pe Sirieni îi izbăvise Prin mâna omului acel. Cu toate-acestea însă, el, De lepră, a ajuns, lovit.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹ Naaman era conducătorul armatei regelui Aramului. El era un om important pentru stăpânul său și totodată foarte respectat, pentru că prin el dăduse Domnul victorie lui Aram. Însă omul acesta, care ajunsese un războinic viteaz, era lepros.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ Naaman – comandantul armatei regelui Aramului – era un om important pentru stăpânul lui; și i se acorda un mare respect, pentru că prin el a facilitat Iahve victoria arameilor. Dar acest om care ajunsese cunoscut ca fiind un luptător remarcabil, era lepros.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Naamán, căpetenia armatei regelui din Arám, era un om de vază. El era respectat pentru că prin el Domnul dăduse eliberare lui Arám. Dar omul [acesta] puternic și viteaz era lepros.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Naaman, căpetenia oștirii împăratului Siriei, avea trecere înaintea stăpânului său și mare vază, căci prin el izbăvise Domnul pe sirieni. Dar omul acesta tare și viteaz era lepros.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ Și Naaman, mai marele peste oastea împăratului Siriei, era un bărbat mare înaintea domnului său și prețuit; căci prin el Domnul dăduse mântuire Siriei; și era bărbat viteaz dar lepros.

2 Regi 5:1 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

2 Samuel 3:29

Sângele ce s-a risipit, Peste Ioab doar – negreșit – Să cadă-ndată! Acest rău, Pe el și peste tatăl său – Adică peste casa lui, Precum și peste-a neamului Care, din el, are să vie – Necontenit, de-acum, să fie! În casa lui Ioab – zic eu – Să fie cineva, mereu, Cari scurgeri de sămânță are, Sau lepră, ori cineva care Să umble-n cârje rezemat, Sau cineva care-a picat Ucis de sabie-n război, Precum și cineva, apoi, Care să rabde ca un câine Fiind, mereu, lipsit de pâine!”

2 Regi 4:8

Odată, merse Elisei Pân’ la Sunem. Printre femei, Fusese una, mai bogată, Cari în Sunem era aflată. Femeia l-a chemat la masă Pe Elisei, în a sa casă. Atât de mult a stăruit, Până când el s-a învoit. De-atunci, de câte ori trecea Pe la Sunem, mânca la ea.

2 Regi 5:2

Când Sirienii au ieșit Să poarte un război – odată – Din Islael luară-o fată Și-au dus-o roabă-n Siria. Chiar la Naman ajunse ea Și-n a lui casă a slujit.

2 Regi 5:27

Pentru că lepra lui Naman Se va lipi de tine-ndată Și de a ta sămânță, toată.” Lepra, atuncea, a venit Și de Ghehazi s-a lipit. Trupul, de răni, i s-a umplut Și plin de groază a văzut Cum ca zăpada s-a albit. În urmă, el l-a părăsit Pe Elisei, și a plecat, Fiind de boală apăsat.

2 Regi 7:3

Tocmai atuncea s-a brodit, Că patru oameni s-au oprit La poarta care străjuia Intrarea în Samaria. Oameni-acei, leproși, erau Și de mâncare căutau. Ei, între ei, s-au sfătuit Și-n felu-acesta au vorbit: „La ce bun oare, să ne-oprim Aici, când tot o să murim?

Estera 10:3

Căci a ajuns acest Iudeu A fi întâiul așezat, În cinste, după împărat. Era de vază-ntre Iudei Și foarte prețuit de ei, Căci fericire-a căutat, Pentru-al său neam, neîncetat, Voind mereu, prin vorba lui, Doar binele, poporului.

Estera 9:4

Avea putere Mardoheu, La împărat, și-astfel, mereu, Faima-i spori și cunoscut Ajunse-n orișice ținut.

Exodul 11:3

Domnul a mai făcut apoi, Ca trecerea – al Său popor – În fața Egiptenilor, Să capete. El a făcut Ca bine să fie văzut, Chiar Moise, înaintea lor.

Proverbe 21:31

‘Geaba, în zi de bătălie, Calul gătit are să fie, Căci biruința, tot mereu, Se află doar la Dumnezeu.

Luca 4:27

De-asemenea, ați auzit, Că-n zilele lui Elisei – Leproși – mulți fost-au. Dintre ei, Un sirian s-a curățat: Naman – doar el s-a vindecat.”

Ioan 19:11

„Nici o putere, n-ai avea” – I-a zis Iisus – „asupra Mea, Dacă ea nu ți-ar fi fost dată, De sus, de către al Meu Tată. Cel care-n mâna ta M-a dat, A săvârșit un greu păcat!”

Romani 15:18

N-aș îndrăzni să pomenesc Un lucru, ce n-a fost făcut, Chiar de Hristos, de la-nceput – Prin mine – spre-a aduce-astfel, La ascultare, pentru El, Pe orice Neam, de pe pământ: Fie prin faptă sau cuvânt,

2 Corinteni 12:7

Însă, ca nu cumva să-mi fie Inima plină, de mândrie, Pentru descoperirea care, Atâta strălucire are, În carne, mi-a fost pus, pe dată, Un mic țepuș, care se-arată Sol al Satanei și, mereu, Fiind prezent în trupul meu, Mă pălmuiește, ne-ncetat, Ferindu-mă de-a fi-ngâmfat.

Deuteronom 2:37

Dar voi nu v-ați apropiat De țara fiilor pe care, Amon, pe-acest pământ, îi are, Și nici de malul râului Cari este al Iabocului; De-asemeni, n-au fost atacate Cetăți ce-n munte-s așezate, Precum și locuri anumite Cari nu v-au fost îngăduite – De Dumnezeu – să le loviți Și nici ca să le cuceriți.”