2 Dar Elisei a zis: „Ei bine, Ce pot a face, pentru tine? Ce ai în casă, poți să-mi spui?” „O, domnul meu, nimica nu-i De vreo valoare-n a mea casa” – A zis femeia. „Am, pe masă, Numai un vas, cu untdelemn.”
2 Elisei a întrebat-o: ‒ Ce aș putea face pentru tine? Spune-mi ce ai în casa ta? Ea a răspuns: ‒ Slujitoarea ta nu mai are nimic în casă, decât un vas cu ulei.
2 Elisei a întrebat-o: „Ce aș putea să fac pentru tine? Spune-mi: ce ai în casa ta?” Ea a răspuns: „Slujitoarea ta nu mai are nimic în casă – cu excepția unui vas cu ulei.”
2 Elizéu i-a zis: „Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi ce ai în casă!”. Ea i-a răspuns: „Slujitoarea ta nu are nimic în casă în afară de un urcior cu untdelemn”.
Ea a răspuns: „Viu e, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu, Că n-am, în casă, copt, nimic. Niște făină – un pumn mic – Pe-un fund de oală, mi-a rămas, Și untdelemn am, într-un vas. Un strop e doar, într-un ulcior Și nu e îndestulător. N-am, înainte-ți, ce să pun. Vreo două lemne vreau s-adun, Să merg acasă, înapoi, Și să gătesc o turtă-apoi. Am s-o mănânc, cu al meu fiu, Iar după-aceea, nu mai știu Cu ce anume-o să trăim. Vom aștepta doar să murim.”
Ilie i-a vorbit apoi, În acest fel, lui Elisei: „Te rog, îmi spune dar, ce vrei? Pentru că iată: eu voiesc, Dorința, să ți-o împlinesc Mai înainte de-a fi dus De Dumnezeu, în ceruri, sus.” Atuncea, Elisei a zis: „Iată care e al meu vis: Din duhul care-i peste tine, Să faci să vină, peste mine, Acum, o parte anumită. Vreau o măsură îndoită!”
Drept niște întristați părem, Deși, mereu, veseli, suntem. Mulți sunt, de noi, îmbogățiți, Dar noi, săraci, suntem priviți. Părem a nu avea nimic, Dar stăpânim totul, vă zic.”
De-aceea, vreau, dragii mei frați, Atenți, ca să mă ascultați! Iată, vă-ntreb, acuma, eu: Oare, nu Domnul Dumnezeu Alesu-i-a, de pe pământ, Pe cei ce s-au vădit că sânt Săraci, ca prin a Lui voință, Bogați să-i facă, în credință, Moștenitori – pe fiecare – Peste Împărăția care, El a promis, c-o dăruiește, Aceluia cari Îl iubește?