2 Regi 4:1 - Biblia în versuri 2014

¹ Fiii prorocilor aveau Neveste, care-i însoțeau. Atuncea, una din femei A alergat la Elisei Și-i spuse: „Iată, soțul meu Pierita-n luptă și-astfel, eu Sunt singură, cu doi copii. Află acum că ai mei fii – Foarte curând – vor fi luați Și-n sclavi, în urmă, transformați, De cel care l-a-mprumutat – Pe când trăia – pe-al meu bărbat! Mai află dar, că omul meu Teamă avea, de Dumnezeu.”

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹ O femeie dintre soțiile fiilor profeților i s-a plâns lui Elisei, zicând: ‒ Slujitorul tău, soțul meu, a murit și tu știi că slujitorul tău se temea de Domnul. Creditorul vine acum să-i ia pe cei doi copii ai mei și să-i facă sclavii lui.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ Soția unuia dintre profeți a venit la Elisei plângând; și i-a zis: „Discipolul tău – soțul meu – a murit; și tu știi că acest discipol al tău se temea de Iahve. Cel care îl împrumutase, vine acum să îi ia pe cei doi copii ai mei și să îi facă sclavii lui!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ O femeie dintre soțiile fiilor profeților a strigat către Elizéu: „Slujitorul tău, soțul meu, a murit și tu știi că slujitorul tău era temător de Dumnezeu. Cel care l-a împrumutat a venit să-mi ia amândoi copiii ca să-i facă sclavii lui”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ O femeie dintre nevestele fiilor prorocilor a strigat lui Elisei: „Robul tău, bărbatul meu, a murit și știi că robul tău se temea de Domnul; și cel ce l-a împrumutat a venit să ia cei doi copii ai mei și să-i facă robi.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ Și o femeie din femeiele fiilor prorocilor a strigat către Elisei, zicând: Slujitorul tău bărbatul meu a murit și știi că slujitorul tău se temea de Domnul. Și a venit creditorul să‐mi ia pe amândoi copiii ca să fie robi.

2 Regi 4:1 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 22:12

„Să nu pui mâna pe băiat, Căci știu acum, cu-adevărat, Că tu te temi de Dumnezeu Și că ai să-L asculți mereu. Pe al tău fiu – văzut-am bine – Nu l-ai cruțat tu, pentru Mine.”

1 Regi 18:3

Ahab ceru să vină-ndat’, Obadia, cel așezat Mai mare, peste casa lui, Și om al împăratului. – Obadia, de la-nceput, Teamă de Domnul a avut.

1 Regi 20:35

Fiii prorocilor erau, Toți, împreună și vorbeau. După porunca Domnului, Unul i-a zis, vecinului Cari lângă el era aflat: „Te rog, lovește-mă de-ndat’!” Vecinul său, însă, n-a vrut Să facă precum i-a cerut.

2 Regi 2:15

În fața Ierihonului – Pe câmpul dinaintea lui – Fiii prorocilor ședeau Și-n zare, spre Iordan, priveau. Când pe Ilie l-au văzut, Peste Iordan cum a trecut, Au zis: „E, peste Elisei, Al lui Ilie duh.” Toți cei Care acolo s-au aflat, Fugiră și s-au închinat În fața lui, pân’ la pământ

2 Regi 2:3

Fiii prorocilor erau Lângă Betel și-i așteptau. Când i-au văzut, în grabă, ei Au alergat la Elisei, Și-l întrebară: „Știi tu oare, Precum că Domnul, de gând, are, Să îți răpească-n ceruri, sus, Stăpânul, astăzi?” „Știu” – a spus, Îndată, Elisei. Apoi, El a mai zis: „Vă rog, pe voi, Ca despre vestea ce o știți, Cu nimeni să nu mai vorbiți.”

2 Regi 2:5

Fiii prorocilor erau La Ierihon și-i așteptau. La Elisei, ei au venit Și-n felu-acesta i-au vorbit: „Ascultă, ai aflat tu oare, Precum că Domnul, de gând, are, Să îți răpească-n ceruri, sus, Stăpânul, astăzi?” „Știu” – a spus Îndată, Elisei. Apoi, El a mai zis: „Vă rog, pe voi, Ca despre vestea ce o știți, Cu nimeni să nu mai vorbiți.”

2 Regi 2:7

Cincizeci de inși, cari – negreșit – Fii de proroci s-au dovedit, În fața lor au alergat – Lângă Iordan – și-au așteptat.

2 Regi 4:38

Către Ghilgal s-a îndreptat, În urmă, Elisei, urmat Și de Ghehazi, sluga lui. În țara Israelului, Pe vremea ‘ceea bântuia O foamete ce chinuia Pe toți locuitorii ei. Alăturea de Elisei, Ședeau fii prorocilor. Chemându-l pe-al său slujitor, El zise: „Pune oala mare, Pe foc, și dă-le de mâncare, Feciorilor prorocilor! Fă-le o ciorbă, tuturor!”

2 Regi 6:9

Dar Elisei iute-a trimis, Soli, la-mpărat, prin care-a zis: „Ferește-te, când ai să pleci, Printr-un anume loc să treci, Căci Sirienii ce-au pătruns În țara noastră, s-au ascuns Și stau la pândă-n locu-acel.”

Neemia 10:31

De la străini, promis-am noi Să nu luăm nimic apoi În zilele Sabatelor Sau ale sărbătorilor, Căci multe mărfuri aduceau Străini-n țară și vindeau În zilele Sabatelor Ori ale sărbătorilor. Am mai promis să nu lucrăm Pământul, ci să îl lăsăm Să stea în tihnă, când venea, Mereu, anul al șaptelea. De datorii, ne-am legat noi, Să nu le cerem înapoi.

Neemia 7:2

Apoi, slujbași trimis-am eu, După Hanani – frate’ meu – Și după cel ce s-a chemat Hanania cari așezat Fusese căpetenie mare, Peste Ierusalim, căci are Teamă de-al nostru Dumnezeu Și credincios este, mereu, Încât pe mulți îi întrecea Prin faptele ce le făcea.

Psalmi 103:11

Pe cât – față de-acest pământ – Înalte cerurile sânt, Tot pe atât este de mare Și bunătatea cea pe care O are Domnul pentru cel Cari teamă va avea de El.

Psalmi 103:17

Dar bunătatea Domnului Ține în veacul veacului, Pentru cel care a vădit Teamă de El și, negreșit, Pentru urmașii cei pe care, În lume, acel om îi are.

Psalmi 115:13

Domnul va binecuvânta Pe cei care vor arăta Precum că teamă au de El. Va binecuvânta, la fel, Și pe cei mici și pe cei cari Se dovedesc a fi mai mari.

Psalmi 147:11

Domnul iubește pe acel Cari teamă va avea de El, Punând toată nădejdea lui În bunătatea Domnului.

Proverbe 22:7

Bogatul, pe sărac, strunește; Cel cari cu împrumut primește, E rob celui care i-a dat.

Qohelet 12:13

Acuma însă, stai și-ascultă Care-i sfârșitul tuturor, Cel al învățătorilor: Tu, teme-te de Dumnezeu! Păzește-I Legile, mereu! Să nu ieși din porunca Lui! Îndatorirea omului, Aceasta este; căci odată,

Qohelet 8:12

Totuși, mi-am zis în gândul meu: De-o sută de ori de greșește Cel păcătos și stăruiește Într-una în greșeala lui, Eu știu că fericire nu-i, Decât pentru acela care, De Domnul, stă în ascultare. Temându-se de El, mereu Fericiți fi-vor – vă spun eu.

Isaia 50:1

„Așa vorbește Domnul: „Oare, Unde e cartea cea pe care, Spre despărțire-am întocmit-o, Atuncea când am izgonit-o Pe mama voastră? Spuneți voi, La cine v-am vândut apoi, Pentru că M-am împrumutat? Vedeți? Din pricini de păcat, Ați fost vânduți căci negreșit, Pentru că ați păcătuit Am izgonit – de bună seamă – Pe cea care vă este mamă.

Ieremia 34:14

„Să treacă șapte ani și-apoi, Liberi voiesc să-i lăsați voi, Pe toți cei care vă sunt frați Și cari la voi, robi sunt aflați. Cel care ți se vinde ție Și frate-ți e, liber să fie. Și sora ta, de-asemenea, Să fie liberă și ea.” Ai voști’ părinți nu au urmat Poruncile ce le-am lăsat.

Levitic 25:48

El să se vândă, mereu are Un drept pentru răscumpărare, Cu toate că s-a fost vândut. Un frate, dacă a avut, Să îl răscumpere pe cel Ce s-a vândut. De-asemeni, el

Maleahi 3:16

Atunci, cei care-au arătat Teamă de Domnul, au venit Și între ei au povestit, Căci deseori se adunau Și unul altuia-și vorbeau. Domnul, la ale lor cuvinte, Îndată a luat aminte Și-a poruncit ca să se scrie O carte care-apoi să fie Un semn de amintire pus Și-n fața Domnului adus, Pentru toți oamenii din lume Care se tem de al Lui Nume.

Maleahi 4:2

„Dar pentru cel care se teme De al meu Nume-n orice vreme, Va răsări deasupra firii Doar Soarele neprihănirii. Tămăduirea – veți vedea – Sub aripa Lui va ședea. Atuncea, voi o să ieșiți Și bucuroși o să săriți Asemenea vițeilor Care-au ieșit din grajdul lor.

Matei 18:25

Robul acel, năpăstuit, Căci n-avea bani. A poruncit Stăpânul, ca vândut să fie, Pentru această datorie, Tot ce avea robul acel: Copii, nevastă și pe el.

Matei 18:30

Dar el, nimic, n-a vrut a ști, Ci pe acel om, l-a luat Și-n temniță l-a aruncat.

Matei 18:35

Să ascultați ce vă spun Eu: Așa va face Tatăl Meu, Cu voi, dacă nu îi iertați, Din inimă, pe-ai voștri frați.”

Fapte 13:26

Deci, fraților – care, de neam, Sunteți din fiii lui Avram – Precum și voi care, mereu, Teamă aveți, de Dumnezeu, Am să vă dau, acum, o veste: Cuvântul mântuiri-aceste, Vouă v-a fost trimis! Noi știm

Iacov 2:13

Că judecata se arată, Fără de milă, cu cel care N-a avut milă și-ndurare. Însă, prin mila dovedită, E judecata, biruită.

Revelația 15:4

Nu va avea teamă, de Tine? Și cine are să-ndrăznească, Numele Tău, să nu-L slăvească? Tu Doamne, numai Tu ești Sfânt, Iar Neamurile, câte sânt În lume, vor veni, la Tine, În fața Ta să se închine, Căci judecățile făcute, De către Tine, sunt știute De toți – că fost-au arătate – Și le-au văzut că-s minunate!”

Revelația 19:5

Un glas s-a auzit să vie, Apoi, din jilțul de domnie, Care a zis: „Lui Dumnezeu, Să Îi dați laudă, mereu, Voi toți cari, ai Lui robi, sunteți Și cari, de El, teamă aveți! Să-L laude dar, fiecare, De la cel mic, la cel mai mare!”

Rut 1:3

Elimelec însă-a murit Acolo-n ani-aceia grei. Naomi, cu feciorii ei, Printre străini, l-au îngropat.

1 Samuel 22:2

Toți cei cari, în nevoi, erau – Sau care datorii aveau, Precum și cei nemulțumiți, De stăpânire prigoniți – Și ei, la Adulam, s-au dus Și-apoi, pe David și l-au pus În frunte, drept conducător, Peste acel întreg popor. Cam patru sute se vădeau Toți cei care, cu ei, erau.