Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




2 Regi 3:9 - Biblia în versuri 2014

9 Cu cel ce fost-a împărat Peste Edom – au și pornit Să-i vină-n sprijin, negreșit. O săptămână au făcut Pe drum, iar apa de băut – Pentru oșteni și pentru vite – Era aproape pe sfârșite.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

9 Regele lui Israel, regele lui Iuda și regele Edomului au plecat. Dar, după ce au înaintat, ocolind timp de șapte zile, n-a mai fost apă pentru tabără și pentru animalele care mergeau alături de ei.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Atunci regele Israelului, regele lui Iuda și regele Edomului au plecat împreună. Dar după ce au înaintat făcând un ocol de zile, nu au mai găsit apă pentru armată și pentru animale.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Regele lui Israél, regele lui Iúda și regele din Edóm au plecat, s-au învârtit pe drum timp de șapte zile; nu mai aveau apă pentru tabără și pentru animalele care erau cu ei.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Împăratul lui Israel, împăratul lui Iuda și împăratul Edomului au plecat și, după un drum de șapte zile, n-au avut apă pentru oștire și pentru vitele care veneau după ea.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Și împăratul lui Israel și împăratul lui Iuda și împăratul Edomului au pornit și au cutreierat cale de șapte zile. Și nu era apă pentru tabără și pentru vitele care îi urmau.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




2 Regi 3:9
16 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Ei să-l arunce-n închisoare, Să nu mai vadă-al zilei soare. Cu pâine, numai, să-l hrănească Și apă doar să-i dăruiască, Până atunci când, înapoi, Biruitori veni-vom noi.”


În muntele Edomului, Nu se afla vreun domnitor, Ci cârmuia un dregător.


La Tars, corăbii s-au făcut, Cu care Iosafat a vrut, Pân’ la Ofir, ca să se ducă, De unde, aur, să aducă. La Ețion-Gheber apoi, Corăbiile cele noi S-au sfărâmat și n-a putut S-aducă aur, cum a vrut.


Ioaram, apoi – acela care Părinte, pe Ahab, îl are – La tron, în urmă, a venit Și-n Israel a stăpânit. Pe vremea ‘ceea, Iosafat Era în Iuda împărat Și optsprezece ani avea, De când în Iuda stăpânea. Ioram, în Israel, a stat, Ani doisprezece, ca-mpărat. Cetatea-n care locuia Chemată e, Samaria.


Atunci, Ioram a glăsuit: „Iată că Domnul a voit Să ne-adunăm trei împărați, Pentru că vrea ca să fim dați În mâinile acelui care Drept împărat, Moabu-l are!”


La Iosafat, soli, a trimis, Prin care în ăst fel i-a zis: „Acela care-i împărat Peste Moab, s-a răsculat În contra mea. Te rog pe tine, De te-nvoiești, să vii cu mine, Ca împreună să plecăm Și împotrivă-i să luptăm.” „Bine” – răspunse Iosafat – „Am să pornesc și eu, de-ndat’, Și-ți voi veni în ajutor, Cu caii și cu-al meu popor.


Ne spune, unde să venim? Pe care drum să ne suim?” „Oștirea ta are să vie, Prin a Edomului pustie” – Zise Ioram; iar Iosafat –


Pe când Ioram era-mpărat, Edomul – tot – s-a răsculat, Contra lui Iuda și și-a pus Un domnitor. Ioram s-a dus


Atunci, oricare slujitor Al tău, se va grăbi la mine: Pân’ la pământ au să se-nchine, În fața mea, și au să spună: „Întreg poporul, îl adună Și ieși apoi, cu el, afară. Să părăsești această țară!” Când toate se vor fi-ntâmplat, Noi toți pleca-vom imediat.” Când Moise, vorba, și-a sfârșit, Plin de mânie a ieșit, Din fața Faraonului Și-a tuturor slugilor lui.


Moise, și-ntregul Israel, Au părăsit locul acel. De lângă mare au plecat Și-n drumul lor s-au îndreptat Către pustiul chemat Șur. Au mers trei zile, și-mprejur, Un strop de apă, n-au găsit.


Din Sin, poporul a pornit, Așa precum a poruncit Domnul, și-apoi s-a așezat La Refidim. El n-a aflat, Acolo, apă de băut.


Acolo-ntreaga adunare A suferit de-o lipsă mare De apă. Toți s-au răsculat, Contra lui Moise, de îndat’ – Și-a lui Aron – și au cârtit.


De ce-ai adus, poporul Lui, Aici? Vrei să pierim și noi, Cu ale noastre vite-apoi?


Lui Dumnezeu; toți au cârtit, Contra lui Moise, întrebând: „Spune-ne dar, ce ai de gând? De ce ai scos acest popor, Din țara Egiptenilor? Ce faci cu noi? Nimeni nu știe! Vrei să pierim, toți, în pustie? Nu vezi că, pâine, nu avem, Că nu-i nici apă, ca să bem? De hrana proastă, ce-am primit, Și sufletul ni s-a scârbit!”


De la Aluș, când au plecat, În Refidim s-au așezat Și tabăra și-au așternut, Căci era apă de băut.


Barac, de-ndată, veste-a dat, În tot ținutul, și-a chemat Oameni din Zabulon și fii Ai lui Neftali. Zece mii De inși, a strâns, în jurul lui, După porunca Domnului. Debora s-a alăturat, Oștirii ce s-a adunat Și-apoi, la drum, toți au pornit.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ