Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




2 Regi 24:3 - Biblia în versuri 2014

3 Căci pe-al lui Iuda-ntreg popor, Domnul voia să-l pedepsească, Să-l lepede, să-l părăsească, Din pricină că a văzut Cât rău, Manase a făcut,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

3 Lucrul acesta s-a întâmplat numai după porunca Domnului și pentru a îndepărta pe Iuda din prezența Lui, din cauza tuturor păcatelor comise de Manase

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Acest lucru s-a întâmplat numai conform poruncii lui Iahve; și urmărea îndepărtarea celor numiți Iuda din prezența Lui – din cauza tuturor păcatelor făcute de Manase

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Numai la porunca Domnului a fost [aceasta] împotriva lui Iúda, ca să-l îndepărteze de la fața sa din cauza păcatului lui Manáse, după tot ceea ce făcuse,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Lucrul acesta s-a întâmplat numai după porunca Domnului, care voia să lepede pe Iuda dinaintea Lui, din pricina tuturor păcatelor săvârșite de Manase

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Cu adevărat aceasta s‐a întâmplat după porunca Domnului împotriva lui Iuda ca să‐l îndepărteze de la fața sa pentru păcatele lui Manase, după toate cele ce făcuse el,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




2 Regi 24:3
27 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Eu știu că voi ați încercat Să-mi faceți rău, dar a schimbat, Răul acela, Domnu-n bine, Atunci când m-a trimis pe mine, În țara Egiptenilor, Scăpând de moarte, un popor, Care în mare număr este.


De-aceea, Domnul – mâniat – Din fața Lui a-ndepărtat Atunci, poporul Israel. Doar Iuda a rămas cu El,


Domnul a lepădat, astfel, Întreg poporul Israel. Din fața Lui, l-a izgonit, Lăsându-l singur, părăsit, În mâinile vrăjmașilor Și-ale jefuitorilor.


De-aceea, El i-a izgonit, Așa după cum a vestit Prin robii Săi care veneau În Israel și proroceau. Rob – în Asiria – astfel, Ajunse-n urmă Israel Și – tot acolo – a rămas Până acum, în acest ceas.


Dar oare, dacă Dumnezeu, Să vin aici, n-ar fi voit, Gândești că eu aș fi venit? Puteam, încoace, să pornesc Și acest loc să-l nimicesc? Dar Dumnezeu, astfel, a zis Atuncea când El m-a trimis: „În țara ‘ceea, năvălește, Degrabă, și o nimicește!”


Manase-n urmă a vărsat Mult sânge care s-a vădit Nevinovat, neprihănit. Pe lângă tot ce a făcut, Ierusalimul l-a umplut De sângele ce l-a vărsat, Trăgând pe Iuda în păcat.


Toate câte s-au întâmplat, S-au petrecut căci, mâniat, Fusese Domnul, precum știm, Pe Iuda și Ierusalim. Și Zedechia s-a vădit, În urmă, de-a fi răzvrătit Contra-mpăratului pe care, În frunte, Babilonu-l are.


Oștirea cea din Siria, Mică, în număr, se vădea; Însă o oaste însemnată, În mâna ei, a fost lăsată De Domnul, când S-a lepădat De cei care s-au depărtat De El și astfel s-a vădit Că pe Ioas l-a pedepsit, Prin oastea Sirienilor, Venită peste-al său popor.


Pe când prorocul mai vorbea, Îi zise: „Pleacă de la mine! Te-am făcut sfetnic eu, pe tine? Oare la mine ai venit Pentru că vrei să fii lovit?” Prorocu-a zis, când a plecat: „Acuma sunt încredințat Că Dumnezeu te-a părăsit Și astfel, fi-vei nimicit, Pentru că rău, tu te-ai purtat Iar de-al meu sfat, n-ai ascultat.”


La toate-acestea câte sânt, Să nu te-nchini – să te ferești – Și nu cumva să le slujești. Căci al tău Domn și Dumnezeu, Întotdeauna, voi fi Eu. Eu sunt un Dumnezeu gelos, Cari pedepsește, ne-ndoios, Greșelile părinților, Până și în copiii lor – Al treilea și-al patrulea ram E pedepsit, din neam în neam, La toți cari ură Îmi nutresc.


Lumina, Eu o întocmesc, Iar bezna, tot Eu o-mpletesc. Eu dau belșugul și tot Eu Aduc restriștea căci, mereu, Aceste lucruri Eu le fac, Numai după al Meu bun plac.


Astă cetate-a căutat, Mânia, de Mi-a ațâțat, Din ziua-n care s-a zidit Și până azi, necontenit. Tocmai de-aceea – acum – vreau, Din fața Mea, ca să o iau.


Iată poporul așadar, Luat de Nebucadențar, Și dus la Babilon apoi, Ca robi și ca prinși de război: În anul care se vădea Drept al șaptesprezecelea, Sunt trei mii douăzeci și trei De robi, luați dintre Iudei.


Spune: „Cel care e mereu, Domnul, precum și Dumnezeu, A zis așa: „Cetate care Sângele-l verși fără-ncetare Și ți-ai făcut idoli, căci vrei Ca să te spurci apoi cu ei!


Așa a zis Cel cari mereu E Domn precum și Dumnezeu: „Vai de cetatea care – iată – Este de sânge însetată! Vai de căldarea ‘ceea plină În care se află rugină, Însă rugina de pe ea, Nici cum nu poate să se ia! Mergeți dar, la cazanu-acel: Scoateți bucățile din el! Deci una după alta, voi Scoateți bucățile apoi, Fără a pune – se-nțelege – Sorți-ntre ele a alege.


Într-o cetate, cineva, Cu trâmbița, făr’ a speria Poporul ce se află-n ea? Sau în cetate, peste fire, Se lasă vreo nenorocire Pe care să n-o fi făcut Domnul și să n-o fi știut?


Degrabă dar, să vă sculați Și din acest loc să plecați Căci n-o s-aveți parte de tihnă Și-aici n-o să găsiți odihnă, Căci spurcăciunile pe care Le-ați săvârșit fără-ncetare, Au să v-aducă dureri cari Se vor vădi nespus de mari.


Așa cum Domnul Dumnezeu Se bucurase, tot mereu, Să te-nmulțească, acum El O să se bucure la fel, Când te va pierde-n mod voit, Până când fi-vei nimicit.


Pe oamenii ăstui popor, Domnul i-a smuls din țara lor, În mare grabă, cu mânie Ce răspândea, în jur, urgie. În altă țară, i-a mutat Și-acolo, până azi, au stat.”


Dar tot așa, vă spun apoi, Că după cum s-au împlinit Vorbele bune, negreșit, Să știți că și vorbele rele Pot împlinite-a fi și ele. Dacă pe Domnu-l părăsiți, Atunci încredințați să fiți Că vorba rea se împlinește, Iar Dumnezeu vă nimicește Din astă țară minunată, Care, de El, vă este dată.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ