2 Regi 24:2 - Biblia în versuri 2014

² Iar Dumnezeu a repezit Asupra lui, cete-narmate Cari, din Haldei, erau formate, Din Sirieni și Amoniți Și-asemenea, din Moabiți. Cetele-acelea au căzut Pe Ioiachim și l-au bătut, Să se-mplinească, negreșit, Cuvântul Domnului, rostit Prin gurile prorocilor,

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

² Domnul a trimis împotriva lui Iehoiachim cete de caldeeni, de aramei, de moabiți și de fii ai lui Amon. El le-a trimis împotriva lui Iuda, pentru a o distruge, după Cuvântul Domnului pe care-l rostise prin slujitorii Săi, profeții.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Iahve a trimis împotriva lui Iehoiachim (niște) grupuri de caldeeni, de aramei, de moabiți și de amoniți. El le-a făcut să vină împotriva celor din teritoriul numit Iuda ca să îl distrugă – conform Cuvântului lui Iahve pe care îl proclamase prin sclavii Săi, prin profeți.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Domnul a trimis împotriva lui cete ale caldeenilor, cete ale lui Arám, cete ale lui Moáb și cete ale fiilor lui Amón: Domnul le-a trimis împotriva lui Iúda ca să-l nimicească, după cuvântul Domnului pe care-l spusese prin slujitorii săi, profeții.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Atunci, Domnul a trimis împotriva lui Ioiachim cete de haldeeni, cete de sirieni, cete de moabiți și cete de amoniți; le-a trimis împotriva lui Iuda, ca să-l nimicească, după cuvântul pe care-l spusese Domnul prin robii Săi, prorocii.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Și Domnul a trimis împotriva lui cetele haldeilor și cetele sirienilor și cetele moabiților și cetele copiilor lui Amon și le‐a trimis împotriva lui Iuda ca să‐l piardă, după cuvântul Domnului pe care‐l vorbise prin robii săi prorocii.

2 Regi 24:2 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

2 Regi 20:17

Are să vină vremea când Tot ce e-n casa ta aflat – Tot ceea ce au adunat Părinții tăi – are-a fi dus La Babilon”, căci Domnu-a spus.

2 Regi 22:16

Așa vorbește Dumnezeu: „Asupra oamenilor lui, Precum și-asupra locului Acestuia, să știți dar voi, Că voi trimete mai apoi, Nenorocirile prezise, Așa după cum au fost scrise În cartea pe cari a primit-o – Carte pe care a citit-o – Cel care este-nscăunat În Iuda, ca și împărat.

2 Regi 23:27

„Și Iuda fi-va lepădat, Încât ajunge-va la fel Precum ajuns-a Israel. Ierusalimul, să se știe, Îl leapăd, în a Mea mânie, Deși am spus că-n el, mereu, „Am să-Mi așez, Numele Meu”.”

2 Regi 6:23

Iar împăratul a făcut Așa precum i s-a cerut: Un mare prânz, la toți, le-a dat Și-apoi, să plece i-a lăsat. Oștile Sirienilor Se-ntoarseră în țara lor – În Siria – și, negreșit, În Israel n-au mai venit.

2 Cronici 33:11

Iar Dumnezeu S-a mâniat Și a trimis, peste popor, Oastea Asirienilor. Manase a fost prins apoi, Fiind luat rob de război. Lanțuri de-aramă au luat Asirienii, l-au legat Și-apoi, astfel, în lanțuri pus, La Babilon a fost adus.

Iov 1:17

Pe când încă mai vorbeau ei, Altul veni: „Niște Haldei – Trei cete eu am numărat – Ca vulturii s-au aruncat Peste-a ta turmă de cămile, Luând apoi, bietele zile, Ale oricărui slujitor, Cu ascuțișul spadei lor. Numai eu singur am scăpat Și iată că te-am înștiințat!”

Isaia 13:5

Această oaste, adunată, E dintr-o țară depărtată, Din marginea cerurilor. Astfel, Domnul oștirilor Și-uneltele mâniei Lui Lovesc fața pământului, Căci Domnul vrea să-l pedepsească Și are să îl nimicească.

Isaia 28:19

De câte ori va trece ea, Scăpare, voi nu veți avea, Ci apucați aveți să fiți. De al ei vuiet, îngroziți Aveți a fi, căci ea va trece În zori. Nici bine n-o să plece, Căci peste zi va trece iară Și-apoi când se va face seară, Căci zi și noapte căutați Veți fi de ea și apucați.”

Isaia 7:17

Domnul o să aducă-apoi, Asupra ta – și peste voi – Zile cum nu s-au pomenit De-atunci de când s-a despărțit Iuda de cei pe care-i știm Precum că sunt din Efraim (Adică pe acel pe care Asiria în frunte-l are).

Ieremia 12:9

Ajuns-a moștenirea Mea, A fi, acum, ca pasărea De pradă, ce-i împestrițată Și care e înconjurată De alte păsări, tot de pradă, Ce o așteaptă ca să cadă?” „Mergeți pe câmpuri, să strigați Și fiarele să le-adunați! Să vină dar, aici, la noi, Ca să mănânce mai apoi!”

Ieremia 25:1

Iată cuvântul cel de sus – Cuvântul care a fost spus Lui Ieremia – despre cei Care se dovedeau Iudei, Tocmai în anu-al patrulea Al fiului lui Iosia Cari Ioiachim era chemat Și era-n Iuda împărat. Anul acel a mai fost dar, Anul când Nebucadențar Ajunse-a fi încoronat, La Babilon, drept împărat. Anul acel avea să fie Întâiul său an de domnie.

Ieremia 25:9

Asupră-vă le-aduc pe toate Popoarele ce sunt aflate În miazănoapte. Așadar, Trimit la Nebucadențar, La robul Meu care, pe tron, E așezat în Babilon Și-i spun, încoace, să pornească Și astfel să vă nimicească. Vreau, prefăcută ca să fie Cetatea voastră, în pustie. Ruină fi-va, negreșit, Bună doar de batjocorit.

Ieremia 26:20

(Pe vremea ‘ceea, viețuia Încă un om cari prorocea În Numele Domnului Sfânt Și-mpărtășea al Său cuvânt, Celor ce-n Iuda s-au aflat. El, Urie, era chemat Și se vădea a fi cel care, Părinte, pe Șemaia-l are. Din Chiriat-Iearim, de loc, Se dovedea acel proroc. Contra cetăți-a prorocit Și contra țării, negreșit. Cuvintele spuse de el Se dovedeau a fi le fel Cu tot ceea ce-a cuvântat Și Ieremia, ne-ncetat.

Ieremia 26:6

Atunci, acestei Casa, iată, Am să îi fac precum, odată, Casei din Silo i-am făcut, Așa după cum e știut. Nenorociri mari, am să chem Și-o pricină pentru blestem, Cetatea asta o să fie, Pentru orice împărăție.”

Ieremia 32:28

Cetatea asta, așadar, O dau lui Nebucadențar Și-asemenea oștirilor Cari sunt ale Haldeilor.

Ieremia 35:11

Când Nebucadențar, cel care În Babilon, este mai mare, Asupra țării a venit, Atuncea noi ne-am sfătuit Și-am zis așa: „Hai să fugim! Să mergem la Ierusalim, Să ne ferim de-acei oșteni Cari sunt Haldei și Sirieni!” Așa se face că trăim, Acuma, la Ierusalim.”

Ieremia 52:28

Iată poporul așadar, Luat de Nebucadențar, Și dus la Babilon apoi, Ca robi și ca prinși de război: În anul care se vădea Drept al șaptesprezecelea, Sunt trei mii douăzeci și trei De robi, luați dintre Iudei.

Plângerile 1:17

Sionu-ntinde, rugător, Ale lui brațe, tuturor, Însă nu este nimenea Care să-l poată mângâia. Iacov este înconjurat, Căci Domnul l-a împresurat, Acum, cu toți acei pe care, Vrăjmași ai săi, Iacov îi are. Ierusalimul e găsit Doar bun pentru batjocorit.

Езекиел 19:8

Da, împotriva lui au stat Popoarele ce s-au aflat În țările ce se vădeau Că împrejurul lui erau. Lațuri, acestea i-au întins Și în a lor groapă l-au prins.

Езекиел 23:23

Pe Babiloniei, pe cei Care mai mari sunt la Haldei, Pe toți feciorii cei pe care Țara Asiriei îi are, Pe cei cari voievozi erau Sau căpetenii se vădeau, Pe domni, pe cei bine făcuți Care-ți erau ție plăcuți Și îți veneau din depărtări Fiind cu toți, pe cai, călări.

Miheia 3:12

În timpul ce va fi urmat – Din astă pricină – arat Va fi Sionul, cum se ară Ogoarele în primăvară. Ierusalimul – să se știe – Morman de pietre o să fie. Muntele Templului, astfel, Doar o-nălțime va fi el, Iar pe întregul său cuprins Pădurea se va fi întins.”

Habacuc 1:6

Căci ridica-voi un popor, Cari este al Haldeilor. E un neam iute și turbat. Întinderi mari a colindat, Vrând locuințe să găsească, Pe care să le stăpânească.