9 Apoi, la împărat s-a dus Și-aste cuvinte i le-a spus: „S-a strâns argintul, negreșit, Așa precum ai poruncit, Și dat e meșterilor care Primit-au drept însărcinare, Dregerea Casei Domnului.
9 Scribul Șafan s-a dus la rege și i-a adus regelui următorul mesaj: „Slujitorii tăi au strâns argintul care se afla în Casă și l-au dat supraveghetorilor și lucrătorilor de la Casa Domnului“.
9 Scribul Șafan s-a dus la rege și i-a spus: „Slujitorii tăi au strâns argintul care era în casă; și l-au dat celor care supraveghează lucrarea la casa lui Iahve.”
9 Apoi Șafán, secretarul, a venit la rege și i-a adus vești, zicându-i: „Slujitorii tăi au vărsat argintul care s-a găsit în templu și l-au dat în mâna responsabilului cu cei care fac lucrarea în casa Domnului”.
9 Apoi, logofătul Șafan s-a dus să dea socoteală împăratului și a zis: „Slujitorii tăi au strâns argintul care se afla în casă și l-au dat în mâinile meșterilor însărcinați cu facerea lucrării în Casa Domnului.”
9 Și Șafan, scriitorul, a venit la împărat și a adus împăratului cuvânt și a zis: Slujitorii tăi au vărsat tot argintul ce se afla în casă și l‐au dat în mâna lucrătorilor care sunt peste casa Domnului.
În fața lor, ei l-au chemat Pe Ezechia, de îndat’. Eliachim – acela care, Pe Hilchia, părinte-l are – Fiind de Șebna însoțit Și de Ioah, iute-au ieșit În fața-Asirienilor, Spre-a asculta solia lor. Eliachim este cel care Fusese pus drepte cel mai mare, În casa împăratului; Șebna e logofătul lui; Ioah – al lui Asaf fecior – E arhivar, sau scriitor.
Apoi, la sine i-a chemat Pe Hilchia – preotul mare – Pe Ahicam – acela care Era al lui Ștefan fecior – Pe al lui Mica fiu, Acbor, Și pe Asaia, cari – se știe – Era slujbaș la-mpărăție. Lângă aceștia, la-mpărat, Și logofătul s-a aflat.
Când împăratul Iosia, Ani optsprezece împlinea – De când ajunse la domnie – La sine l-a chemat să vie, Pe logofătul ce-l avea. Ștefan, acesta se numea: Fiu, al Ațaliei, e el Și al lui Meșulam, la fel. La Casa Domnului, de-ndat’, A fost trimis de împărat, Care, astfel, i-a poruncit:
Atuncea, Hilchia – cel care Fusese preotul cel mare – Către Ștefan a cuvântat: „Întâmplător, eu am aflat, O carete-n Casa Domnului. În ea, e scrisă legea Lui.” Ștefan, când cartea a primit-o, Plin de uimire a citit-o.
Oameni puțini se mai aflară Atunci, în a lui Iuda țară. Peste aceștia, așadar, Pusese Nebucadențar, Atuncea, un conducător. Mai marele peste popor, Fusese pus Ghedalia, Acela care îl avea Pe-Achim și pe Șafan, drept tată.
Dar Ahicam – acela care, Părinte, pe Șafan, îl are – A fost cu Ieremia. El Nu s-a-nvoit, în nici un fel, Ca să îl lase pe proroc, Poporului din acel loc, Căci el era încredințat Că au să îl ucidă-ndat.”
Epistola fusese scrisă De Ieremia și trimisă Prin Eleasa – prin cel care, Părinte, pe Șafan, îl are – Precum și prin Ghemaria Cari fiu îi e, lui Hilchia. Aceștia doi se dovedeau Precum că-n Babilon erau Trimiși de către Zedechia – Acela cari avea domnia În Iuda – șezând așadar, Pe lângă Nebucadențar. Iată cuvântul ce s-a zis Și în epistolă s-a scris:
De-ndată ce-au primit solia, Trimis-au după Ieremia Care era întemnițat Și-n curtea temniței aflat. Din temniță l-au scos afară Și-n urmă îl încredințară În mâna lui Ghedalia – Cari, pe Achim, tată-l avea Și-apoi, pe spița neamului, Șafan fusese tatăl lui – Căci după ce avea să iasă, El trebuia a-l duce-acasă. Astfel, prorocul Domnului, În mijlocul poporului, Rămase de a locuit.
Iudeii care au șezut În al Moabului ținut, Sau cei aflați la Amoniți, Ori cei cari fost-au risipiți În țara Edomiților Și-n țările din jurul lor, Aflară că acela care, În Babilon era mai mare, O rămășiță a lăsat În Iuda și a așezat În fruntea ăstui mic popor, Pe un Iudeu, drept dregător. El s-a numit Ghedalia Iar pe Achim, tată-l avea Și-apoi, pe spița neamului, Șafan fusese tatăl lui.
Cu oamenii ce îi avea, Feciorul lui Netania, Când de la masă s-au sculat, Cu sabia s-a aruncat Asupra lui Ghedalia – Cari, pe Achim, tată-l avea Și pe Șafan. În acest fel, Ucis a fost, de Ismael, Cel ce-a fost pus drept dregător Peste-al Iudeilor popor, De către marele-mpărat La Babilon înscăunat.
În a lor față, se aflau Mai mulți bătrâni, care erau Din Israel. În număr deci, Se ridicau la șaptezeci. În al lor mijloc se vădea Că se afla Iazania Cari, lui Șafan, îi e fecior. În mâinile bătrânilor, Cădelnițele fumegau. În acest fel, nori groși scoteau, Mereu, cădelnițele-acele, Căci se ardea tămâie-n ele.