Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




2 Regi 21:2 - Biblia în versuri 2014

2 El a făcut ce este rău Față de Dumnezeul său, Precum popoarele aflate În țara lui și alungate De către Domnu-atunci când El, Țara, a dat, lui Israel.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

2 El a făcut ceea ce este rău înaintea ochilor Domnului, practicând urâciunile națiunilor pe care le alungase Domnul dinaintea fiilor lui Israel.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 El a făcut ce este rău în relația lui cu Iahve, urmând obiceiurile idolatre ale popoarelor pe care Iahve le alungase din fața israelienilor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 El a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului, conform cu toate lucrurile abominábile ale neamurilor pe care Domnul le alungase dinaintea fiilor lui Israél.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, după urâciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Și a făcut rău în ochii Domnului, ca urâciunile neamurilor pe care le alungase Domnul dinaintea copiilor lui Israel.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




2 Regi 21:2
20 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Lucrările ce le-a făcut, Lui Dumnezeu nu I-au plăcut. Totuși, n-a fost așa de rău, Precum înaintașul său.


„Manase, precum am văzut Acum, mai mult rău a făcut, Decât făcea-ntregul popor – Acel al Amoriților – Care în țară-a locuit, ‘Nainte de a fi venit Aici, neamul lui Israel. Iată, Manase este cel Care, la idoli, s-a-nchinat Și-n felu-acesta s-a-ntâmplat Ca ai lui Iuda fii să cadă, Păcatului acesta, pradă.


Manase-n urmă a vărsat Mult sânge care s-a vădit Nevinovat, neprihănit. Pe lângă tot ce a făcut, Ierusalimul l-a umplut De sângele ce l-a vărsat, Trăgând pe Iuda în păcat.


Ca și Manase, tatăl său, El a făcut ce este rău Față de Domnul. A călcat


Calea pe care a urmat Al său părinte, negreșit. La idolii ce i-a cioplit Manase, s-a-nchinat mereu,


Un idol, a mai înălțat, Cari, Astarteei, l-a-nchinat. Pe acel idol l-a adus Iar casa-n care-apoi l-a pus E tocmai cea de care zise Domnul, atuncea când vorbise Cu David și cu-al său fecior, Cu Solomon. El le-a zis lor: „În astă casă care – iată – E la Ierusalim aflată, Voiesc, de-acum, a fi mereu, Un loc să-Mi pun, Numele Meu. Din semințiile pe care Neamul lui Israel le are, Ierusalimul l-am cules, Căci pentru Mine, l-am ales.


Oamenii care-au locuit, În acest loc, M-au părăsit. Astfel, tămâie-au adus ei, Spre cinstea altor dumnezei. Lucrările mâinilor lor, Nu mi-au plăcut. Acest popor, Prin tot ce-a făcut înadins, A Mea mânie a aprins, Iar focul ei îl va încinge, Pentru că ea nu se va stinge.”


El, fapte rele, a făcut, Cari Domnului nu i-au plăcut, La fel ca-naintașii lui.


Asemenea tatălui său, El a făcut ce este rău, Astfel încât faptele lui N-au fost pe placul Domnului.


La fel făcură și cei cari Erau, peste popor, mai mari. De ei se-alăturară toți Cei care se vădeau preoți. Prin ceea ce au făptuit, Fărădelegi au săvârșit, Sporind păcatul, fiecare, Prin urâciunile pe care, Necontenit, ei le-au făcut, Precum la neamuri au văzut. Au pângărit Casa pe care Domnu-n Ierusalim o are, Deși ea, Lui, i-a fost gătită, Fiind de Dumnezeu sfințită.


Decât o armă de război, Înțelepciunea, să știți voi Că, mult mai mult se prețuiește. Însă mult bine nimicește Un singur păcătos. Deci stați Mereu atenți și privegheați!


Tocmai de-aceea, Eu voi cere – Și-asupra lor Eu am să chem – Lucruri de care ei se tem Și-i voi lovi necruțător, Doar spre nefericirea lor. Nu au răspuns când i-am chemat; Când le-am vorbit, n-au ascultat, Făcând ce-i rău în fața Mea Și alegând ce nu-Mi plăcea!”


De pomină-i voi face Eu, Printre popoare-a fi mereu, Din pricină că am văzut Toate pe câte le-a făcut – Chiar în Ierusalim – cel care, Pe Ezechia, tată-l are. El este-n Iuda împărat Și drept Manase e chemat.


În felu-acesta – mai apoi – Că Eu sunt Domnul, veți ști voi. Și tot astfel, veți ști atunci, Precum că Eu v-am dat porunci Și că voi nu le-ați ascultat, Iar legile nu Mi-ați urmat, Căci – după cum Eu am văzut – Doar obiceiuri v-au plăcut, Pe care le au, bunăoară, Popoarele ce vă-nconjoară.”


Samaria, nici jumătate Din ale tale mari păcate, Nu le-a făcut. Da – negreșit – Mai multe, tu ai săvârșit Și astfel, prin al tău păcat, Surorile ți-ai ușurat, Căci a lor vină, bunăoară, A devenit mult mai ușoară.


Spune: „Cel care e mereu, Domnul, precum și Dumnezeu, A zis așa: „Cetate care Sângele-l verși fără-ncetare Și ți-ai făcut idoli, căci vrei Ca să te spurci apoi cu ei!


Nicicând dar, voi să nu-ndrăzniți, Așa ceva, să săvârșiți, Față de Dumnezeu, căci ele – Adică neamurile-acele – Slujit-au dumnezeilor Ce i-au avut, și-n fața lor, Făcut-au urâciuni, mereu, Care, de Domnul Dumnezeu Urâte-au fost. Ei au luat Și, pradă focului, au dat Pe fiii și fiicele lor, În cinstea dumnezeilor Cărora ei, necontenit, Șezând în țară, le-au slujit.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ