2 Regi 20:3 - Biblia în versuri 2014

³ „Doamne, să-Ți amintești de mine, Căci eu am stat, mereu, cu Tine. Eu am pășit pe a Ta cale, Umblând ‘naintea Feței Tale. Credincioșie-am arătat, Iar cugetul mi-a fost curat. Neîncetat – cum ai văzut – Doar lucruri bune am făcut!” Când rugăciunea și-a sfârșit, Să plângă-amarnic, s-a pornit.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

³ „O, Doamne, adu-Ți aminte, Te rog, că am umblat înaintea Ta cu credincioșie și din toată inima și am făcut ce este bine înaintea ochilor Tăi“. Și Ezechia a plâns mult.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³ „Doamne, Te rog să Îți amintești că am umblat în fața Ta cu responsabilitate și devotament din toată inima și că am făcut ce este bine în relația mea cu Tine!” Și Ezechia a plâns cu mari regrete.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³ „Te rog, Doamne, adu-ți aminte că am umblat înaintea ta în adevăr și cu inimă integră și am făcut ce este bine în ochii tăi!”. Și Ezechía a plâns mult.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³ „Doamne, adu-Ți aminte că am umblat înaintea Feței Tale cu credincioșie și curăție de inimă și am făcut ce este bine înaintea Ta!” Și Ezechia a vărsat multe lacrimi.

Traducere Literală Cornilescu 1931

³ Acum, Doamne, adu‐ți aminte, te rog, că am umblat înaintea ta în adevăr și cu o inimă desăvârșită și am făcut ce este bine în ochii tăi. Și Ezechia a plâns cu plângere mare.

2 Regi 20:3 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 17:1

Nouăzeci nouă ani avuse Avram, când Dumnezeu îi spuse: „Eu sunt Acel Atotputernic! Sunt Dumnezeu! Eu sunt Cel veșnic! Să umbli-n fața Mea, smerit, Să fii mereu neprihănit!

Geneza 5:22

Enoh, cu Domnul, a umblat – Trei secole. Când a plecat –

Geneza 5:24

Trei secole a numărat, La care s-au adăugat Încă șaizeci și cinci de ani.

Geneza 8:1

Când Domnu-aminte Și-a adus, De Noe și de tot ce-a pus Cu el, în arcă, a lăsat Un vânt, să sufle, ne-ncetat. Pe cer, norii s-au risipit, Iar apele s-au potolit.

1 Regi 11:4

Când Solomon a-mbătrânit, Nevestele au reușit Ca să-l întoarcă înapoi, Plecându-și inima apoi, Spre-alți dumnezei. Inima lui N-a mai fost toată-a Domnului. Nu mai era, precum odată, Fusese David, al său tată,

1 Regi 15:14

Cu toate că inima lui Fusese lângă Dumnezeu Spre-a-I împlini voia, mereu, Totuși el n-a făcut să piară Și înălțimile din țară.

1 Regi 2:4

Așa să faci, iar Dumnezeu Să împlinească – fiul meu – Cuvântul care mi-a fost dat, Mie, atunci când m-a chemat. Ia seama și pricepe bine, Cuvintele cari, pentru mine, Le-a spus al nostru Dumnezeu: „Dacă feciorii tăi, mereu, La calea lor au să vegheze Și vor căta să Mă urmeze În toate câte au să vie, Umblând doar în credincioșie – Cu toată inima fiind Și din tot sufletul dorind – Atunci, să fii încredințat Că nicicând nu vei fi lăsat, Fără urmași cari să domnească Și-n Israel, să-mpărățească.”

1 Regi 3:6

Solomon zise: „Ne-ncetat, Bunăvoință-ai arătat Față de David – tatăl meu – Căci el, în fața Ta, mereu, Credincioșie a vădit Și inima și-a curățit. Un fiu, în urmă, Tu i-ai dat Și-n locul său l-ai așezat, Pe al lui scaun de domnie, Așa precum, astăzi, se știe.

1 Regi 8:23

Spre ceruri – și așa a spus: „Spre Tine-mi înalț ochii eu, Spre-al lui Israel Dumnezeu! Ca Tine, alții nu mai sânt, În ceruri, sus, ori pe pământ. Un legământ, Tu ai făcut Cu robii Tăi, și l-ai ținut Necontenit, cu îndurare, Față de toți aceia care, Din inimă, au arătat, Că a Ta cale, au urmat!

1 Regi 8:61

Inima voastră, vreau să fie, A Domnului, pentru vecie, Așa cum astăzi se arată Că Domnului, Îi este dată. Pășiți pe calea Domnului, Spre slava și spre cinstea Lui!”

1 Regi 9:4

Iar dacă tu, mereu, vei vrea, Ca să pășești pe calea Mea, Păstrându-ți inima curată – Cum a făcut și al tău tată – Și de vei ține, negreșit, Tot ceea ce am poruncit, Și vei păzi legile Mele Veghind, necontenit, la ele,

2 Regi 20:2

Atunci, îndată, Ezechia, Cu fața albă ca hârtia, Către perete s-a sucit Și-o rugăciune a rostit:

2 Regi 20:4

Isaia – care a plecat – Numai puțin s-a-ndepărtat. Când a ajuns în acel loc Știut drept „curtea din mijloc”, Cuvântul Domnului, de sus, S-a pogorât la el și-a spus:

2 Cronici 16:9

Iată că El, necontenit, Și-aruncă ochii spre pământ Spre-ai sprijini pe cei cari sânt – Cu toată inima – ai Lui. Nu e pe placul Domnului, Ce ai făcut. De-aceea-ți sun Că ai lucrat ca un nebun. Astfel, de-acuma, vei vedea Cum că războaie vei avea.”

Neemia 13:14

Doamne, al nostru Dumnezeu, Adu-Ți aminte, tot mereu, De mine, căci Tu ai văzut Ce fel de lucruri am făcut. Să nu-mi uiți faptele frumoase, Cari se vădesc evlavioase, Făcute Casei Domnului Și spre-mplinirea slujbei Lui!

Neemia 13:22

Leviților, le-am poruncit Să se sfințească, negreșit, Și-apoi să vină să păzească Poarta cetății, să sfințească – Astfel – ziua Sabatului, Cum cere Legea Domnului. Doamne, al nostru Dumnezeu, Adu-Ți aminte, tot mereu, De mine, să mă ocrotești, Căci plin de îndurare, ești!

Neemia 13:31

În ce privește darul dat Din lemne, sau pe cel luat Din cele dintâi roade care Se adunau de pe ogoare. Doamne, să-Ți amintești de mine Și pomenește-mă, spre bine!

Neemia 5:19

Doamne, să-Ți amintești de mine Și pomenește-mă, spre bine, Pentru tot ceea ce-ai văzut, Pentru popor, că am făcut!”

Iov 1:1

În țara Uț a locuit Un om cari Iov a fost numit. El era om neîntinat; Își păstra sufletul curat, De rău, ferindu-se mereu, Căci se temea de Dumnezeu.

Iov 1:8

Pe Iov” – Domnul a întrebat – „În vremea când ai colindat Pământul, nu l-ai întâlnit? Asemeni lui, neprihănit, Alt om nu poate fi aflat! El are sufletul curat, Se-abate de la rău mereu, Căci teamă-i e, de Dumnezeu.”

Iov 16:20

Ai mei prieteni, însă eu, Cu lacrimi, rog pe Dumnezeu,

Iov 4:6

Nădejdile în ce-ți vor sta? Nu în neprihănirea ta?

Psalmi 102:9

Acum, țărâna se vădește Că pâinea mi-o înlocuiește, Iar băutura mi se-arată, Cu lacrimi doar amestecată.

Psalmi 119:26

Eu Îți vorbesc despre-a mea cale, Iar Tu mă-nveți legile Tale!

Psalmi 119:49

Să-Ți amintești, încă odată, De-acea făgăduință dată Robului Tău, în care eu, Încrederea mi-am pus mereu!

Psalmi 145:18

Domnu-i mereu, de bună seamă, Lângă toți cei care Îl cheamă. Lângă cei care L-au chemat Din inimă, El S-a aflat.

Psalmi 25:7

Mă iartă dar, când mai greșesc! Nu-Ți aminti, de-asemenea, Greșeli din tinerețea mea, Nici făr’delegi ce-am săvârșit. Adu-Ți aminte, negreșit, De mine-n îndurarea-Ți mare Și-n nesfârșita-Ți îndurare!

Psalmi 26:1

Dreptate-mi fă, o, Domnul meu, Căci nevinovăție – eu – În calea mea am arătat. În Tine cred neîncetat Și ai văzut că-n a mea fire Nu este nici o șovăire.

Psalmi 26:3

Iată că bunătatea Ta, În fața mea, mereu, va sta Și-n adevărul Tău – mereu, Cât voi trăi – umbla-voi eu.

Psalmi 32:2

Ferice e de orișicine Căruia Domnul nu-i va ține În seamă, vreo nelegiuire, Și-al cărui duh nu are știre De viclenii ascunse-n el! Ferice e de omu-acel!

Psalmi 39:13

Mută-Ți a Ta privire dar, Să pot ca să răsuflu iar, Până nu plec, cât mai sunt viu, Căci încurând n-am să mai fiu!

Psalmi 6:6

De gemete, mă simt secat Și nu mai pot! Să plâng îmi vine! Tot așternutul mi-e udat, Căci nopțile-s de lacrimi pline.

Psalmi 6:7

Chipul mi-e supt și-mbătrânesc De-atât de multă întristare, Din pricină că mă simțesc Că-s prigonit fără-ncetare.

Psalmi 89:47

Doamne, Te rog, aminte ia, Cât e de scurtă viața mea. Aminte să-Ți aduci – îți zic – De-asemeni, pentru ce nimic Ai făcut fiii omului.

Psalmi 89:50

Adu-Ți aminte, Domnul meu, De cei care-Ți sunt robi, mereu! Aminte ia că port, sub soare, Ocările multor popoare!

Isaia 38:14

Ca rândunica, ciripeam; Ca un cocor, eu croncăneam; Ca porumbița întristată, Gemeam, cu fața îndreptată Spre cer, iar ochi-mi pironiți Spre înălțimi, păreau topiți. „Sunt încercat de necaz greu! Ajută-mă, o, Domn al meu!”

Isaia 63:11

Poporu-apoi și-a amintit De zilele-n care-a trăit Moise, zicând: „Unde-i Cel care Și-a scos al Său popor din mare, Și cel care, peste popor, Fusese pus a fi păstor? Unde-i Cel care, pe pământ, Trimis-a Duhul Său Cel Sfânt Din cer, peste al său popor, Să șeadă în mijlocul lor?

Ieremia 4:2

De vei jura și-ai să rostești „Viu este Domnul, ne-ncetat!” Și drept te vei fi arătat, Cu adevăru-mpodobit – Precum e cel neprihănit – Atuncea, neamurile toate, În El, sunt binecuvântate Și vor ajunge-n acest fel De-a se făli, apoi, cu El.

Amos 5:4

Domnul a zis în acest fel Apoi, casei lui Israel: „Hai, căutați-Mă! Veniți, Căci doar așa o să trăiți!

Luca 1:6

Cei doi, neprihăniți, erau Și, fără pată, împlineau Poruncile, rânduieli toate, Care, de Domnul, au fost date.

Ioan 1:47

Văzându-l, pe Natanael, Cu Filip, că vine la El, Iisus, în ăst fel, a vorbit: „Iată-l pe-acest Israelit! Aflați dar, că omul acel, N-ascunde vicleșug, în el!”

2 Corinteni 1:12

„Lauda noastră este dată, De mărturia arătată, De-al nostru cuget, ne-ncetat, Pentru că-n lume, ne-am purtat – Și mai ales, față de voi – Cu o sfințenie care-apoi, Vine din inimi ce-s curate Și cari, de Dumnezeu, sunt date, Pentru că nu ne-am bizuit Pe-nțelepciunea ce-a venit Din lume, ci pe harul care, Al nostru Dumnezeu îl are.

Evrei 5:7

El este Cel ce S-a vădit Că, pe pământ, când a trăit – Deși aduse cereri multe Către Acel cari, să-L asculte, Putea mereu, cu lacrimi mari Și-asemeni, cu strigăte tari, Putând să fie izbăvit De moarte, că necontenit, Tatăl din cer L-a ascultat, Căci în evlavie-a umblat –