4 Ilie s-a apropiat De Elise și-a cuvântat: „Rămâi aici, pentru că eu Trimis am fost, de Dumnezeu, La Ierihon.” Atuncea el Răspunse-ndată-n acest fel: „Îți spun, pe viul Dumnezeu Și pe-al tău suflet viu, că eu, Nicicând, n-am să te părăsesc. Iată că vreau să te-nsoțesc.” Sfârși de cuvântat și-apoi, La Ierihon s-au dus cei doi.
4 Apoi Ilie i-a zis lui Elisei: ‒ Rămâi aici, te rog, pentru că Domnul mă trimite la Ierihon. El a răspuns: ‒ Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi. Astfel, ei au plecat împreună spre Ierihon.
4 Apoi Ilie i-a zis lui Elisei: „Te rog să rămâi aici; pentru că Iahve mă trimite la Ierihon.” Elisei i-a răspuns: „Jur pe Iahve care este viu și pe sufletul tău care trăiește, că nu mă voi despărți de tine!” Astfel, ei au mers împreună la Ierihon.
4 Ilíe i-a zis: „Elizéu, rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Ierihón!”. El a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău: nu te voi părăsi!”. Și au ajuns la Ierihón.
4 Ilie i-a zis: „Eliseie, rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Ierihon.” El a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!” Și au ajuns la Ierihon.
4 Și Ilie i‐a zis: Elisei, șezi aici, te rog, căci Domnul m‐a trimis la Ierihon. Și el a zis: Viu este Domnul și viu este sufletul tău de te voi lăsa. Și au venit la Ierihon.
Apoi, pe vremea lui Hiel – Cel care fost-a din Betel – A Ierihonului cetate A rezidit-o. Așezate Sunt ale sale temelii, Cu prețul primului din fii Cari, Abiram, a fost chemat. Porțile i le-a așezat Cu prețul vieții fiului Mai mic, aflat în casa lui, Care, Segub, a fost numit. În acest fel, s-au împlinit Cuvintele ce le rostise Domnul, atuncea când vorbise, Prin Iosua, acela care, Pe Nun, ca și părinte-l are.
Însă-nainte de-a fi dus, Lui Elisei, așa i-a spus: „Rămâi aici, pentru că eu Trimis am fost, de Dumnezeu, Ca să mă duc pân la Betel.” Dar Elisei îi zise-astfel: „Îți spun, pe viul Dumnezeu Și pe-al tău suflet viu, că eu, Nicicând n-am să te părăsesc. Iată că vreau să te-nsoțesc.” După ce-a cuvântat astfel, Cei doi plecară, spre Betel.
Pe-apostoli, ei îi ascultau Și, împreună, stăruiau În dreapta lor învățătură Și în frățeasca legătură. Tot împreună se aflau Și-atunci când pâinile frângeau, Obișnuind să se adune, Spre-a se uni, în rugăciune.
Iosua-n urmă a jurat Și-a zis atuncea: „Blestemat, În fața Domnului, să fie Cel care va-ndrăzni să vie Să se apuce să trudească Și Ierihonul să-l zidească. Cu prețul primului născut, Să-i pună piatra de-nceput. Cu viața celui mai mic fiu, Să-i pună poarta-ntr-un târziu!”
Rut a răspuns: „‘Geaba vorbești Și stărui, căci nu reușești Ca să mă-ndepărtezi, pe mine! Eu vreau ca să rămân cu tine! Unde vei merge, te urmez, Unde vei sta, și eu m-așez! Poporul tău va fi și-al meu, Iar Cel ce-ți este Dumnezeu, Și mie Domn are să-mi fie!
La Eli și așa i-a spus: „Te rog, mă iartă, domnul meu, Și află dar, precum că eu Sunt chiar femeia care-a stat, În acest loc și s-a rugat, Din inimă, lui Dumnezeu.