2 Regi 2:23 - Biblia în versuri 2014

²³ Când Elisei a terminat Cu apele, a apucat Drumul ce duce la Betel. Dar din cetate, după el, Câțiva copii au alergat Și în batjocur-au strigat: „Hai, suie-te, pleșuvule!”

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

²³ De acolo, Elisei s-a dus la Betel. În timp ce mergea pe drum, niște băiețași au ieșit din cetate și și-au bătut joc de el, strigându-i: „Suie-te, pleșuvule! Suie-te, pleșuvule!“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²³ Elisei a plecat apoi de acolo și s-a dus la Betel. În timp ce mergea pe drum, niște copii au ieșit din oraș și l-au ridiculizat, strigându-i: „Du-te, chelule! Du-te, chelule!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²³ Apoi a plecat de acolo la Bétel. Pe când era pe drum, au ieșit niște copii din cetate și l-au disprețuit, zicând: „Vino, pleșuvule! Vino, pleșuvule!”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²³ De acolo s-a suit la Betel. Și, pe când mergea pe drum, niște băiețași au ieșit din cetate și și-au bătut joc de el. Ei îi ziceau: „Suie-te, pleșuvule! Suie-te, pleșuvule!”

Traducere Literală Cornilescu 1931

²³ Și de acolo s‐a suit la Betel. Și pe când se suia pe drum, au ieșit din cetate niște băieți mici și râdeau de el și ziceau: Suie‐te, pleșuvule! Suie‐te, pleșuvule!

2 Regi 2:23 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 21:9

La masă, Sara l-a văzut Pe fiul care l-a născut Roaba Agar – soțului ei –

2 Regi 2:11

Singuri, pe drum, cei doi erau. Mergeau agale și vorbeau, Când din înalturi a venit Un car, din flăcări întocmit, Iar caii care îl trăgeau, De-asemeni, tot de foc, erau. Uimit sta Elisei, pe loc, În timp ce carul cel de foc, Într-un vârtej de vânt l-a dus, Pe-al său stăpân, în ceruri, sus.

2 Regi 2:2

Însă-nainte de-a fi dus, Lui Elisei, așa i-a spus: „Rămâi aici, pentru că eu Trimis am fost, de Dumnezeu, Ca să mă duc pân la Betel.” Dar Elisei îi zise-astfel: „Îți spun, pe viul Dumnezeu Și pe-al tău suflet viu, că eu, Nicicând n-am să te părăsesc. Iată că vreau să te-nsoțesc.” După ce-a cuvântat astfel, Cei doi plecară, spre Betel.

2 Regi 2:22

Iar apele s-au vindecat, În felu-acesta, de îndat’ – Așa cum spus-a Dumnezeu – Și bune au rămas, mereu.

2 Cronici 36:16

Dar oameni-au batjocorit Prorocii care au venit Din partea Domnului; râdeau De vorbele ce le spuneau, Sporind mânia Domnului Față de-ntreg poporul Lui.

Iov 19:18

Disprețuit sunt de copii: Dacă mă scol, mă ocărăsc.

Iov 30:1

„Și-acuma!… Am ajuns de râs, La cei care mai tineri îs Decât sunt eu, pe-ai căror tați, Buni – ca să fie așezați – Nu-i socoteam nici ca să stea Cu câinii de la turma mea.

Psalmi 31:17

Să nu rămân dat de rușine, Când, Doamne, eu mă-ncred în Tine. Cei răi să fie rușinați Și pradă morți-apoi lăsați!

Psalmi 31:18

Să amuțească pe vecie Buzele care, cu trufie, Și cu-ndrăzneală doar, vorbesc Când cu dispreț minciuni rostesc, Ca să-l lovească negreșit, Pe cel ce e neprihănit!

Psalmi 35:15

Dar dacă sub necazul greu, M-am clătinat acum și eu, Ei bucuroși s-au arătat. Fără să știu, s-au adunat Ca despre mine să vorbească Râzând, să mă batjocorească Și să mă sfâșie de-ndat’.

Proverbe 20:11

Copilul – fără îndoială – Din fapte, scoate la iveală Purtarea spre care înclină Când mare are să devină.

Proverbe 22:15

De inima copilului, Lipită-i nebunia lui; Nuiaua însă-l cercetează, Și astfel i-o îndepărtează.

Proverbe 22:6

Învață-l pe copilul tău, Drumul cel bun pasului său, Căci n-are să-l mai părăsească Nici când o să îmbătrânească.

Qohelet 11:10

Gonește întristarea toată, Din inimă, și-ndepărtează Răul din trupul tău. Veghează! Zorile vieți-s trecătoare, Iar tinerețea-i pieritoare.

Isaia 1:4

Vai ție, neam nenorocit, Popor rău și nelegiuit, Sămânță de copii stricați Și de păcate încărcați! Pe Domnul, ei L-au părăsit, Pentru că L-au disprețuit, Întorcând spatele la Cel Cari îi e Sfânt, lui Israel…”

Isaia 3:5

Oameni-or fi asupritori; Se vor vădi răuvoitori, Căci apăsa-va fiecare Pe cel pe cari aproape-l are. Omul bătrân va fi lovit De către tânăr. Negreșit, Omul care e pus în cinste, Lovit e de cel fără minte, Cari se vădește de nimic.

Ieremia 20:7

„Doamne, iată că m-am lăsat Și-am fost mereu înduplecat. Ai fost mai tare, negreșit, Și-asupra mea ai biruit! Drept pricină de râs, mă ține Lumea și-și bate joc, de mine.

Ieremia 20:8

De câte ori vreau să vorbesc, Aceleași vorbe le rostesc. Și strig mereu, în gura mare, Doar „Silnicie și-apăsare!” Astfel, cuvântul Domnului Mi-abate-asupra capului Batjocură, dar și ocară, Din partea tuturor din țară.

Ieremia 7:18

Copiii strâng lemne, de zor, Și-apoi le duc părinților, Care fac focul, de îndat’. Femeile au frământat, Grabnic apoi, o plămădeală Și turte fac, fără-ndoială, Împărătesei cerului Și-asemenea oștilor lui, Iar din a jertfelor măsură, Dau jertfe pentru băutură În cinstea altor dumnezei. Prin toate câte le fac ei Au reușit să Mă mânie Și au stârnit a Mea urgie.”

Osea 10:15

Iată ce va aduce-apoi Betel, din pricină că voi, Peste măsură, ați vădit Că răutăți ați săvârșit. Când zorii au să se ivească, Are ca să se isprăvească Cu cel care e așezat În Israel, ca împărat!”

Osea 10:5

Locuitorii cei pe care Țara Samariei îi are, Uimiți vor fi, de-acei viței – Aflați la Bet-Aven – când ei Își vor jeli idolul lor. Apoi, ceata preoților – Care slujesc idolului – Vor tremura de soarta lui Și pentru casa ce-o avea Care, curând, va dispărea, Din al lor mijloc. Negreșit,

Osea 4:15

Dacă curvește Israel, Iuda să nu facă la fel. Iuda măcar, mereu, să cate, Nevinovat să se arate. Către Ghigal, să nu plecați, La Bet-Aven să nu urcați, Nici nu jurați, zicând – mereu – „Viu este Domnul Dumnezeu!”

Levitic 13:40

Când unui om îi va cădea Părul, iar el va rămânea Pleșuv, să știți că e curat.

Amos 3:14

„Când pedepsesc pe Israel, Și-altarele de la Betel Le pedepsesc. Coarnele lor – Cele ale altarelor – Atuncea fi-vor sfărâmate Și la pământ – jos – aruncate,

Amos 4:4

Să vă-ndreptați și-n locu-acel, Degrabă să păcătuiți! Și spre Ghilgal să vă zoriți Ca și mai mult, acolo, voi, Păcatul să-l sporiți apoi! Aduceți jertfe dimineața, Când zorile-și arată fața, Iar tot la trei zile apoi, Aduceți zeciuială voi!

Amos 5:5

Nu spre Betel vă îndreptați Și nu Ghilgalu-l căutați! Nu spre Beer-Șeba treceți voi! Căci în robie, dus apoi, Va fi Ghilgalul negreșit, Iar tot Betelul nimicit.

Amos 7:13

Însă aicea – la Betel – Să nu mai prorocești, defel, Căci e un sfânt locaș pe care Cel ce e împărat îl are Și-un templu e – precum se știe – Pentru întreaga-mpărăție!”

Galateni 4:29

Și cum, atunci, s-a întâmplat – Cel ce firesc s-a întrupat, Pe cel care-i prin Duh venit, Neîncetat, l-a prigonit – La fel, se-ntâmplă și acum, Când ne aflăm, pe-al vieții drum.

Evrei 11:36

Alții, batjocuri, au răbdat, Lanț și bătăi au căpătat Și au ajuns că, la sfârșit, Și temniță au suferit.