Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




2 Regi 2:16 - Biblia în versuri 2014

16 Și-apoi au zis: „Iată că sânt Aicea, cincizeci de bărbați, Viteji. Sunt oameni încercați. Poruncă dă, ca să pornească Și pe Ilie să-l găsească. Poate că Duhul l-a luat Și-n urmă, l-o fi aruncat Pe-un munte sau poate-n vreo vale. Fă dar, precum găsești cu cale.” „Lăsați-i” – zise Elisei – „Nu-i mai trimiteți!” Însă ei

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

16 Ei i-au zis: ‒ Iată că între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni curajoși. Îngăduie-le, te rugăm, să-l caute pe stăpânul tău. Poate că Duhul Domnului l-a dus și l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale. El le-a răspuns: ‒ Să nu-i trimiteți.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Ei i-au zis: „Între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni curajoși. Te rugăm să le permiți să îl caute pe stăpânul tău. Poate că Spiritul lui Iahve l-a dus și l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale.” Elisei le-a răspuns: „Să nu îi trimiteți.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Ei i-au zis: „Iată, sunt cincizeci de slujitori viteji ai tăi: să meargă și să-l caute pe stăpânul tău! Poate nu l-a luat Duhul Domnului, ci l-a dus pe vreunul dintre munți sau într-una dintre văi”. Dar el a zis: „Nu-i trimiteți [nicăieri]!”.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Ei i-au zis: „Iată că între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni viteji. Vrei să se ducă să caute pe stăpânul tău? Poate că Duhul Domnului l-a dus și l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale.” El a răspuns: „Nu-i trimiteți!”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 Și i‐au zis: Iată acum cu slujitorii tăi sunt cincizeci de bărbați viteji; te rog, să meargă ei și să caute pe domnul tău; poate Duhul Domnului l‐a ridicat și l‐a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale. Și el a zis: Nu trimiteți.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




2 Regi 2:16
8 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

De-l înștiințez pe împărat Și-n urmă, tu vei fi luat, De Duhul Domnului și dus Altundeva, ce va fi spus, Atuncea, împăratul meu? Chiar viața mi-o voi pierde eu. Nu-l știu pe împăratul, oare? Ahab are să mă omoare! Din tinerețea mea, mereu, Eu m-am temut de Dumnezeu.


Cincizeci de inși, cari – negreșit – Fii de proroci s-au dovedit, În fața lor au alergat – Lângă Iordan – și-au așteptat.


Pe mine, Duhul m-a răpit Și iarăși eu m-am pomenit Precum că sunt luat pe sus Și în vedenie sunt dus Iar, în Haldeea, înapoi, La cei ce sunt prinși de război. În acest fel, a dispărut Vedenia ce am avut.


Atunci când Duhul m-a răpit, Mergeam furios și necăjit, Iar Domnul, mâna, Își lăsase, Asupra mea de apăsase.


Pe-un munte-nalt, eu am fost pus, După ce-am fost acolo dus Prin înălțimile cerești Și viziuni dumnezeiești În locu-acela am avut. Spre miazăzi, eu am văzut Ceva cari, la asemănare, La fel ca o cetate pare.


El a întins, ceva, spre noi – Ca și o mână – iar apoi, M-a apucat cu mâna Lui, Chiar de zulufii capului. Duhul – atuncea – m-a răpit Și de îndată am simțit Precum că sunt luat pe sus, Între pământ și cer, și dus Spre înălțimile cerești Și-n viziuni dumnezeiești, Ierusalimul l-am văzut. În felu-acesta, am putut S-ajung la poarta cea pe care Curtea din interior o are. Poarta – acolo așezată – Spre miazănoapte-i îndreptată. Idolul care se vădea Al geloziei, se găsea În acel loc. El e cel care Stârnise gelozia mare A Domnului. Priveam, când iată,


Filip a fost, apoi, luat De Duhul, și a dispărut, Iar acel famen și-a văzut, Cu bucurie, de-al său drum.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ