Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




2 Regi 2:14 - Biblia în versuri 2014

14 Ale lui ape le-a lovit Și-n felu-acesta a vorbit: „Unde e Domnul Cel pe care Ilie-al meu, stăpân, Îl are?” Apele-atunci s-au despicat, Iar Elisei, ca pe uscat, În clipa ‘ceea, a putut, Peste Iordan să fi trecut.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

14 După ce a luat mantaua pe care o lăsase Ilie să cadă, a lovit cu ea apele și a zis: „Unde este Domnul, Dumnezeul lui Ilie?“. Și, imediat, după ce a lovit apele, ele s-au despărțit într-o parte și într-alta și Elisei a trecut dincolo.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 A luat mantaua pe care o lăsase Ilie să cadă, a lovit cu ea apele (Iordanului) și a zis: „Unde este acum Dumnezeul lui Ilie numit Iahve?” Imediat după ce a lovit apele, ele s-au despărțit într-o parte și în alta; iar Elisei a traversat pe celălalt mal.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 A ridicat mantaua lui Ilíe care căzuse de pe el, a lovit apele și a zis: „Unde este acum Domnul Dumnezeul lui Ilíe?”. A lovit apele și ele s-au despărțit într-o parte și alta și Elizéu a trecut.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 a luat mantaua căreia îi dăduse Ilie drumul și a lovit apele cu ea și a zis: „Unde este acum Domnul Dumnezeul lui Ilie?” Și a lovit apele, care s-au despărțit într-o parte și în alta, și Elisei a trecut.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Și a luat mantaua lui Ilie care căzuse de peste el și a lovit apele și a zis: Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie? Și a lovit și el apele și s‐au despărțit într‐o parte și într‐alta. Și Elisei a trecut.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




2 Regi 2:14
16 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

El, cu mantaua, înapoi Se-ntoarse la Iordan și-apoi,


Atuncea Elisei, grăbit, Către Ghehazi a vorbit: „Încingeți mijlocul acum, Și pregătește-te de drum. Să iei toiagul meu, când pleci. Pe drum, pe unde ai să treci, De te-ntâlnești cu cineva, De sănătate, nu cumva Să îl întrebi. Apoi la fel, Dacă te-ntreabă omu-acel – De sănătate – grijă ai, Nici un răspuns să nu îi dai. Te duci la casa cea pe care Astă femeie-n sat o are. Intri la fiul ei și pui, Toiagul meu, pe fața lui.


De ce să-ntrebe, îngâmfate, Popoarele cari sunt aflate Aici și care ne-nconjor: „Unde e Dumnezeul lor?”


Îmi simt bietele oase, toate, Parcă-s de sabie sfărmate, De câte ori mă întâlnesc Dușmanii mei și îmi vorbesc Plini de dispreț și cu gând rău: „Unde e Dumnezeul tău?”


Căci după Tine însetează Sufletul meu, vrând să Te vază, Că Tu ești Dumnezeu Cel viu, Așa după cum bine știu. Când oare, mă voi arăta – O, Doamne – înaintea Ta?


Încât poporul a pășit, Prin albie, ca pe uscat. Israel a înaintat, În timp ce apele-l vegheau, Căci ca un zid se înălțau, La dreapta și la stânga lui.


Iată că ei n-au întrebat: „Unde e Cel ce ne-a scăpat Cari, de la Egipteni, din țară, Putut-a să ne scoată-afară? Unde e Domnul nostru, care Ne-a însoțit fără-ncetare, Printr-un pământ pustiu, uscat, De gropi umplut și însetat, În care moartea stăpânește Și nici un om nu locuiește?”


Toți preoții cari se vădesc Precum că Domnului slujesc, Să vină să se-așeze dar, Iar între tindă și altar Să plângă și să strige-apoi: „Doamne, îndură-Te de noi! Iar moștenirea Ta, din țară, N-o lăsa Doamne, de ocară! Nu lăsa Doamne-al Tău popor, Batjocură a tuturor! De ce, printre neamuri, cumva, Să se întrebe cineva: „Ce este cu acest popor? Unde e Dumnezeul lor?”


Cât despre ucenicii Lui, Aceștia-n lume au pornit Și-apoi, au propovăduit, Așa cum i-a-nvățat Iisus. În orice loc, pașii i-au dus, Le sta alături Dumnezeu, Care, prin ei, lucra mereu. Cu semne, El Și-a însoțit Cuvântul, și L-a întărit, Ca noi să Îl avem, din plin, În vecii vecilor. Amin.


Adevărat spun, cel ce crede În Mine, tot ceea ce vede Că Eu, aicea, am făcut – Lucrările ce le-ați văzut – Și el putea-va să le facă. V-am spus în ce fel: numai dacă Va crede-n Mine. Va putea, Lucrări mai mari ca acestea, Să facă el; pentru că Eu Am să Mă duc la Tatăl Meu


S-a înălțat, la locul Lui – În cer – la dreapta Domnului, Iar Duhul Sfânt, făgăduit De al Său Tată, L-a primit Și-apoi, din El, El a turnat, Tot ce-ați văzut și-ați ascultat.


El l-a privit atunci, mai bine, Și a-ntrebat: „Dar, domnul meu, Dacă, cu noi, e Dumnezeu, Să-mi spui atuncea, cum se poate Să ni se-ntâmple-aceste toate? Unde-s minunile făcute În vremile de mult trecute, Minuni de care amintesc Părinții noștri când vorbesc Și ne întreabă, tot mereu: „Nu ne-a scos, oare, Dumnezeu Din a Egiptului robie?” Acum, ce poate să mai fie? Iată că Domnul ne-a uitat, Ne-a părăsit și ne-a lăsat În mâinile vrăjmașilor, Ale Madianiților!”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ