2 Regi 2:12 - Biblia în versuri 2014

¹² Atuncea, Elisei – speriat – Privind spre ceruri, a strigat În urma lui, aste cuvinte: „Părinte! Oh! Al meu părinte!”, Și-apoi: „Carul lui Israel Și călărimea lui, la fel!” Pe urmă, nu l-a mai zărit Pe-al său stăpân și – necăjit – Veșmântul și l-a sfâșiat. A mers apoi și a luat Mantaua pe cari o lăsase Ilie, când la cer, plecase.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹² Elisei privea și striga: „Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israel și călăreții lui!“. După ce nu l-a mai văzut, Elisei și-a luat hainele și le-a rupt în două.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² Elisei (îi) privea și striga: „Părinte! Părinte! Carul lui Israel și călăreții lui!” După ce nu l-a mai văzut, Elisei și-a luat hainele și le-a rupt în două.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² Elizéu privea și striga: „Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israél și cavaleria lui!”. Când nu l-a mai văzut, a apucat hainele lui și le-a sfâșiat în două bucăți.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Elisei se uita și striga: „Părinte! Părinte! Carul lui Israel și călărimea lui!” Și nu l-a mai văzut. Apucându-și hainele, le-a sfâșiat în două bucăți

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Și Elisei l‐a văzut și a strigat: Tatăl meu, tatăl meu, carul lui Israel și călăreții lui! Și nu l‐a mai văzut. Și și‐a apucat hainele și le‐a sfâșiat în două bucăți.

2 Regi 2:12 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 37:34

Hainele-apoi și-a sfâșiat, Pe coapse, sac și-a-nfășurat Și multă vreme a jelit Pe fiul său, care-a pierit.

Geneza 5:24

Trei secole a numărat, La care s-au adăugat Încă șaizeci și cinci de ani.

2 Regi 13:14

O cruntă boală l-a lovit Pe Elisei, și a murit. Când încă era-n viață el, Cel ce domnea în Israel – Ioas – s-a dus de l-a cătat. În casa lui când a intrat, A plâns zicând aste cuvinte: „Părinte! Oh! Al meu părinte!”, Și-apoi: „Carul lui Israel Și călărimea lui, la fel!”,

2 Regi 2:13

El, cu mantaua, înapoi Se-ntoarse la Iordan și-apoi,

2 Regi 5:13

Dar slujitorii săi s-au dus, În fața lui și-astfel au spus: „Părinte, de ți-ar fi cerut, Un lucru greu, l-ai fi făcut. Ce ți-a cerut acest proroc, Acuma, nu e greu deloc. Fă ce ți-a spus: mergi la scăldat, Pentru că fi-vei vindecat.”

2 Regi 6:21

Al lui Israel împărat, Pe Elisei, l-a întrebat: „Spune-mi părinte, să-i lovesc? Voiești să îi măcelăresc?”

Iov 22:30

El, chiar și pe cei vinovați, Îi izbăvește – pe cei care Își datorează-a lor scăpare Doar curăției mâini tale, Precum și îndurării Sale!”

Proverbe 11:11

Numai prin binecuvântare – Cari de neprihăniți e dată – Cetatea fi-va înălțată; Cei răi însă, prin gura lor, Cetățile surpa-le-vor.

Proverbe 30:4

Cine, în ceruri, s-a suit Și înapoi a revenit? Cine, suflarea vântului, A adunat-o-n pumnii lui? Și cine ape-a adunat? Cine hotare-a așezat Pământului? Ce nume are? Dar fiul său? Cunoști tu, oare?

Qohelet 7:19

Înțelepciunea-l întărește Pe înțelept și cântărește Mai mult decât zece soldați Într-o cetate adunați.

Isaia 37:15

El I-a făcut o rugăminte, Rostind apoi aste cuvinte:

Isaia 37:21

Atunci, Isaia – acel care, Părinte, pe Amoț, îl are – La Ezechia a trimis Solie și astfel i-a zis: „Așa vorbește Dumnezeu: „Iată că auzit-am Eu, Ce rugăminte Mi-ai făcut, Și ce anume Mi-ai cerut Să fac, cu Sanherib, cel care Este-Asiria mai mare.”

Isaia 37:4

Poate că Domnu-a auzit, Tot ce Rabșache a rostit. De-Asirieni a fost trimis, Iar vorbele pe cari le-a zis, Pe Domnul Îl batjocoresc. De-aceea, eu acum gândesc Precum că Domnul Dumnezeu – Cel care este viu, mereu – Nu va lăsa nepedepsite Vorbele care-au fost rostite. O rugăciune-n acest ceas, Pentru cei care-au mai rămas, Vreau să îți fac, acuma, eu, Să-i înalți tu, lui Dumnezeu.”

Marcu 16:19

Domnul Iisus, când a sfârșit, Cu ucenicii, de vorbit, Ușor, la cer, S-a înălțat Și locul și l-a reluat, Șezând la dreapta Domnului.

Luca 2:15

După ce îngerii s-au dus, Păstorii, între ei, și-au spus: „Haidem, cu toți, la Betleem, Acum, degrabă, să vedem Tot ceea ce ne-a fost făcut, De către înger, cunoscut!”

Luca 24:51

Încă vorbind, s-au despărțit, Iisus fiind, la cer, răpit.

Ioan 3:13

Nimeni, în cer, nu s-a suit, Decât Cel care locuiește În cer, și-acuma, vă vorbește. Deci, numai Fiul omului, S-a pogorât, din cerul Lui.”

Fapte 1:9

Când a sfârșit de cuvântat, La cer, ușor, S-a înălțat Și-n urmă, a venit un nor, Cari L-a ascuns, de ochii lor.

Fapte 27:24

„Tu, Pavele, teamă să n-ai, Pentru că trebuie să stai, La Roma, ca să îi vorbești Cezarului. Astfel, primești Pe toți cei cari te-au însoțit La drum, căci ți i-a dăruit Chiar Dumnezeu.” Așa mi-a spus Îngeru-acel, apoi, s-a dus.

Fapte 8:2

Să-i facă față. Mai erau Și-alți oameni, care se temeau, De Dumnezeu. Ei l-au luat, Pe Ștefan, și l-au îngropat Cu jale și cu tânguire.

2 Corinteni 5:2

În cortul nostru, fiecare Gemem, având o arzătoare Dorință, ca să încercăm, Peste acest trup, să purtăm – Pentru că este pământesc – Locașul nostru, cel ceresc.

2 Corinteni 5:4

Chiar dacă gemem, apăsați, În cortu-acesta, dezbrăcați, Nu vrem să fim, de el apoi, Ci, îmbrăcați, voim ca noi Să fim, cu trupul cel ceresc, Peste cel care-i pământesc, Spre-a fi, de viață, înghițit Tot ce e-n noi, morții, sortit.

Efeseni 4:8

De-aceea, mai demult, s-a zis Și, în Scripturi, apoi, s-a scris, Precum că „El, sus, S-a urcat, Robia, roabă, a luat, Și-n urmă – daruri – a venit, La oameni, de a împărțit.”

Revelația 11:12

Apoi, din cer, s-a auzit Un glas cari astfel a vorbit: „Suiți-vă aici!” Un nor I-a ridicat, spre cer, ușor, Și nimeni nu i-a mai văzut.

Judecători 17:10

Mica i-a spus: „Rămâi la mine, Căci are să îți meargă bine. Preot, voiesc să-mi fii și tată, Iar pentru-aceasta, îți dau plată, Haine și mijloace de trai – De care tu, nevoie, ai – Și zece sicli, cântăriți, Cari în argint vor fi plătiți. Astă simbrie-ți va fi dată, La fiecare an, o dată.”